Andries Valerica- prof.Limba română,grI ,Școala “Patriarh Teoctist”
Tocileni-Botoșani
,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” –
aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de
limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat
întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă
monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet liric, cu o
sensibilitate mare dedică poezii sufletului omenesc. Poet al mamei, al dorului
şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor
sacre, aşa e definit Grigore Vieru.
Poetul
Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul
Basarabiei. Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin
poezia sa,prin frumosul semănat în inimile copiilor.A fost, este şi va rămâne
Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale .Tot ce e mai frumos astăzi poartă
numele lui.Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slave bucium, şi ochii
măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne apără.A ajunge
să poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi cei al tău prin
poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fiii un
poet ales.Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a ştiut cel mai
bine să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi deaceea merită
cununa recunoştinţei noastre.Acest om plăpând cu suflet de copil a
trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre
un viitor mai bun.Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin
bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai aproape ca niciodată
pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite naţionalităţi de crezuri
religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de omul
care a locuit la marginea unei iubiri. Am pierdut un poet pe pământ, dar avem
un înger în ceruri.Ne mîndrim mult cu Grigore Vieru, cred că moştenirea care
ne-a lăsat-o o vor admira-o multe generaţii mîngîindu-şi sufletele cu versurile
lui. El a fost poetul Dragostei de viaţă, Dragostei de Ţară, Dragostei de neam,
Dragostei de Adevăr, să-l aducem copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur,
prin care vom rămâne şi noi prin vremi, căci un popor rămâne în istorie prin
valorile pe care le creează şi le păstrează cu sfinţenie .Mereu pentru noi
Grigore Vieru va fi și va rămîne o stea care niciodată nu se va stinge pe cer.
Grigore Vieru rămâne a fi un poet model în cultura română, dar în
același timp și extraordinar, de neîntrecut. El este asemenea unui satelit al
”Luceafărului”.
Poeziile sale stau la baza excelenței și originei bunei
înțelegeri, compoziției armonioase și creației autentice. Prin prisma
melodioasă și desebitei limbi române, Grigore Vieru a reușit să ilustreze cele
mai distinse idealuri ale spiritualității neamului, chiar și cu destinul său
nefast, dar fermecător oricum. Probabil, pentru că afecțiunea față de acest
popor și plai natal n-a avut limite pentru el. Nu există copil, elev sau matur
care n-a citit și n-a iubit creația scriitorului. Poeziile lui sunt ușor memorabile
și se fixează în conștiința oricui. Inimile fiecăruia dintre noi tresar,
atunci când auzim vreun vers al poetului, deoarece acestea sunt înarmate cu
cele mai deosebite mărci stilistice și conținând un amalgam întreg de pasiuni patriotice
ascunse printre rândurile vierene, care adunându-se în unison, te doboară și
îți prefac inima și, cu sufletul rigid, într-unul plăpând și insuflat de
năzuință. Ți se deschid ochii împreună cu conștiința și adorația față de neam,
de plai, de mamă, de frate și de bună credinţă, cum doar poetul a cunoscut-o.
Unitatea neamului, frăția dintre popoare și evocarea unei istorii
adevărate în detrimentul celei imposibile, au fost temele pe care Grigore Vieru
nu s-a sfiit să le expună în opera sa. Astfel putem să afirmăm cu
certitudine că una dintre ”stelele” literaturii române este și va rămâne un
erou național, ce a avut curajul mereu să vocifereze nedreptatea la care a fost
supus el și poporul său.
Grigore Vieru este un poet care și-a asumat greul unui grai,
trecându-l prin inima sa și, încărcat de rabdare, înțtelepciune și frumusețe,
îl întoarce semenilor săi, care-i deschid de bună voie inima să-l primească,
pentru a duce mai demn pe mai departe viața în spiritul dreptății șial
iubirii ce covârșește și poate birui totul, al credinței față de cele
nepieritoare și al nădăjduirii ce nu poate da greș, un asemenea poet rămâne-va
„suflet în sufletul neamului său”.
(Ioan
Alexandru)
Grigore Vieru se cuprinde în inima românilor ca Vârful de Dor în
lumina Bucegilor, ca mireasma pelinului în câmpia Bărăganului, ca strugurii în
viile Moldovei întregi și ca miraculoasa noapte a colindelor în fereastra
copilariei. Tot timpul inspirat și blând, plin de furtunile ce domină povestea
Nistrului, înscriindu-și durerea în Marea Neagră.
(Fănuș
Neagu)
Compunând versuri pentru copii, poetul mărturiseaă, scriindu-le,
aude și melodia, pe care o comunică apoi unui compozitor. Toate versurile sale
au, de fapt, o melodie unică, inconfundabilă și nu este de mirare ca în spațiul
natal această creație este atât de populară și de îndrăgită
Trebuie sa adaugăm la aceasta o conștiință propriu-zisă de artist,
în sensul tradiției romantice ilustrată de un Eminescu, dar și de un Lermontov
și un Puskin.În peisajul cam sofisticat al liricii contemporane, uneori prea
compusă și prea cerebrală, versul său țâșnește în lumină proaspăt, cu forța de
gheizer.
(Marin
Sorescu)
Grigore Vieru este un mare și adevarat poet. El transfigurează
natura gândirii în natura naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea
lui de inimă pulseaza și îmi influențează versul plin de dor, de curata și pura
limpezire.
(Nichita
Stanescu)
Grigore Vieru a fost comparat pe bună dreptate cu Eminescu,
Cosșuc, Goga, Blaga, dar această comparație nu trebuie oprită la nivelul exprimării
artistice.
(Viorel
Dinescu)
Dacă există o veșnicie românească, această veșnicie ar trebui să
se numească Vieru, fiindcă ea ne cuprinde pe toți.
Grigore Vieru întrupează, în ansamblul
literaturii române, destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală de
excepţie şi, în acelaşi timp, o impecabilă conştiinţă a naţiunii sale. O
conştiinţă ce a dat seamă, de fiecare dată, de realităţile convulsive ale unei
istorii adesea vitregi, de trecutul naţiunii sale, de amprenta tragică pe care
a căpătat-o adesea limba română, amputată, interzisă, pusă sub semnul
întrebării de atâtea ori.
Exemplaritatea destinului poetic al lui Grigore
Vieru este dincolo de orice îndoială. După cum e dincolo de orice îndoială
expresivitatea gravă a versurilor sale, solemnitatea muzicală a enunţurilor
lirice, armonia frazei, precum în poezia intitulată sugestiv Ars
poetica: „Merg eu dimineaţa, în frunte, / Cu spicele albe în braţe / Ale
părului mamei. / Mergi tu după mine, iubito, / Cu spicul fierbinte la piept /
Al lacrimii tale. / Vine moartea din urmă / Cu spicele roşii în braţe / Ale
sângelui meu – / Ea care nimic niciodată / Nu înapoiază. / Şi toţi suntem
luminaţi / De-o bucurie neînţeleasă”.
Grigore Vieru rămâne a fi un poet model în
cultura română, dar în același timp și extraordinar, de neîntrecut. El este
asemenea unui satelit al ”Luceafărului”. Poeziile sale stau la baza excelenței
și originei bunei înțelegeri, compoziției armonioase și creației autentice.
Prin prisma melodioasă și desebitei limbi române, Grigore Vieru a reușit să
ilustreze cele mai distinse idealuri ale spiritualității neamului
Valoarea, adevărul şi reprezentativitatea poeziei
lui Grigore Vieru fac din regretatul poet o prezenţă emblematică a literaturii
române contemporane.
Bibliografie:
1. Matei
Călinescu,A citi,a reciti.Către o poetica a re(lecturii), Editura
Polirom,București
2. Ioana
Em.Petrescu, Eminescu și mutațiile poeziei românești, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1989
3. Șt.Augustin
Doinaș, Orfeu și tentația realului, Editura Eminescu, București, 1974
4. Eugen
Simion, ,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi’’,în Caiete critice, Nr.1-3,
1974
5. Florentina
Narcisa Boldeanu, ,,Grigore Vieru, poetul dimineții și al bucuriei’’, în
Revista Știința literară Nr.2(25), 2012.
6. Viorica
Ela Caraman, ,,Grigore Vieru și Emil Cioran în circumferința ideilor comune’’,
în Revista Limba Română, Nr.1-4,2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu