Teodor Andrei, profesor pentru învățământul primar, gradul
didactic I,
Școala
Gimnazială Nr. 7 Botoșani
.
Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi – aşa se definea poetul Grigore
Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam
Poet al
mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii
– poet al lucrurilor sacre, aşa poate
fi definit Grigore Vieru.
Grigore Vieru a
fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei. Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă
moarte, el trăieşte prin poezia sa, prin frumosul semănat în inimile copiilor.
A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale. Tot ce e
mai frumos astăzi poartă numele lui. Şi cerul cu stelele, şi al străvechii
slave bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o
taină sus care ne apără. A ajunge să poţi să redai istoria neamului în poezie,
să poţi să aperi cei al tău prin poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu
prin poezie înseamnă să fii un poet ales. Aşa a fost Grigore Vieru – poet al
neamului, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele ca grai, mamă, patrie, iubire şi de aceea merită
cununa recunoştinţei noastre.
Acest
om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe umerii săi
firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun. Visul său era de a ne uni
prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai
aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite
naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de
celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am
pierdut un poet pe pământ, dar avem un înger în ceruri…Ne mândrim mult cu
Grigore Vieru, cred că moştenirea pe care ne-a lăsat-o o vor admira multe
generaţii mângâindu-şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul dragostei
de viaţă, dragostei de țară, dragostei de neam, dragostei de adevăr. Să-l
aducem copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi
noi prin vremi, căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe care le
creează şi le păstrează cu sfinţenie.
Amuzantă, spirituală,
de-o înaltă inventivitate şi spontaneitate artistică, poezia lui Grigore Vieru
destinată copiilor te captivează prin armonia simplităţii aparente şi a
complexităţii subtextuale cu implicaţii psihologice semnificative, cu accente
de sinteză profunde, uneori dramatice. Îndrăgostit de muzică,
şi-a oferit multe creaţii unor compozitori şi cântăreţi talentaţi, şi împreună
au lăsat lucrări valoroase, unele adevărate imnuri naţionale, cântate pe mari
scene. La succesul lor a contribuit şi fiorul mistic moştenit de la icoana
mamei sale, de la strămoşii săi crescuţi cu credinţa lui Dumnezeu, dar şi
înoculat de soarta tragică a crucificatei sale Basarabii natale.
Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos,
eu viața întreagă am visat să trec Prutul, declara poetul. În anul 1974,
scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi
face o invitație oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă
curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci, apoi în
1977, la invitația Uniunii Scriitorilor din
România vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din România: București,
Constanța, Cluj-Napoca, Iași.
Bibliografie:
1.Adrian Păunescu, Un
mare prieten, Jurnalul Național 266/2010;
2.AGERPRES, Documentare,
2009;
3.Ion Cristoiu,
Grigore Vieru – poetul neamului, 2011;
Grigore Vieru și
respectul pentru limba română
Teodor Andrei, profesor pentru învățământul primar, gradul
didactic I,
Școala
Gimnazială Nr. 7 Botoșani
Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi – aşa se definea poetul Grigore
Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam
Poet al
mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii
– poet al lucrurilor sacre, aşa poate
fi definit Grigore Vieru.
Amuzantă, spirituală, de-o
înaltă inventivitate şi spontaneitate artistică, poezia lui Grigore Vieru
destinată copiilor te captivează prin armonia simplităţii aparente şi a
complexităţii subtextuale cu implicaţii psihologice semnificative, cu accente
de sinteză profunde, uneori dramatice. Îndrăgostit de muzică,
şi-a oferit multe creaţii unor compozitori şi cântăreţi talentaţi, şi împreună
au lăsat lucrări valoroase, unele adevărate imnuri naţionale, cântate pe mari
scene. La succesul lor a contribuit şi fiorul mistic moştenit de la icoana
mamei sale, de la strămoşii săi crescuţi cu credinţa lui Dumnezeu, dar şi
înoculat de soarta tragică a crucificatei sale Basarabii natale.
Bibliografie:
1.
Adrian
Păunescu, Un mare prieten, Jurnalul
Național 266/2010;
2.
AGERPRES,
Documentare, 2009;
3.
Ion
Cristoiu, Grigore Vieru – poetul
neamului, 2011;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu