Despre Grigore Vieru și dragostea pentru limba română

Liliiana Siustis, 

profesor de limba și literatura română, 

gradul didactic I,

Liceul Teoretic  N.Iorga Botoșani

     Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic.. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară, prevestind o opera grandioasă.

      Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi – aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam

      Poet al  mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet al     lucrurilor sacre, aşa poate fi definit Grigore Vieru.

      Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei.  Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia sa, prin frumosul semănat în inimile copiilor. A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale. Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui. Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slave bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne apără. A ajunge să poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi cei al tău prin poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un poet ales. Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele ca grai, mamă, patrie, iubire şi de aceea merită cununa recunoştinţei noastre.

      Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun. Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am pierdut un poet pe pământ, dar avem un înger în ceruri…Ne mândrim mult cu Grigore Vieru, cred că moştenirea pe care ne-a lăsat-o o vor admira multe generaţii mângâindu-şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul dragostei de viaţă, dragostei de țară, dragostei de neam, dragostei de adevăr. Să-l aducem copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi noi prin vremi, căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe care le creează şi le păstrează cu sfinţenie.

      Amuzantă, spirituală, de-o înaltă inventivitate şi spontaneitate artistică, poezia lui Grigore Vieru destinată copiilor te captivează prin armonia simplităţii aparente şi a complexităţii subtextuale cu implicaţii psihologice semnificative, cu accente de sinteză profunde, uneori dramatice. Îndrăgostit de muzică, şi-a oferit multe creaţii unor compozitori şi cântăreţi talentaţi, şi împreună au lăsat lucrări valoroase, unele adevărate imnuri naţionale, cântate pe mari scene. La succesul lor a contribuit şi fiorul mistic moştenit de la icoana mamei sale, de la strămoşii săi crescuţi cu credinţa lui Dumnezeu, dar şi înoculat de soarta tragică a crucificatei sale Basarabii natale.

       Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul, declara poetul. În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci, apoi în 1977,  la invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.

Bibliografie:

1.                       Adrian Păunescu, Un mare prieten, Jurnalul Național 266/2010;

2.                       AGERPRES, Documentare, 2009;

3.                       Ion Cristoiu, Grigore Vieru – poetul neamului, 2011;

Despre Grigore Vieru și dragostea pentru limba română

Liliiana Siustis, profesor de limba și literatura română gradul didactic I,

Liceul Teoretic  N.Iorga Botoșani

      Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic.. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară, prevestind o opera grandioasă.

      Amuzantă, spirituală, de-o înaltă inventivitate şi spontaneitate artistică, poezia lui Grigore Vieru destinată copiilor te captivează prin armonia simplităţii aparente şi a complexităţii subtextuale cu implicaţii psihologice semnificative, cu accente de sinteză profunde, uneori dramatice. Îndrăgostit de muzică, şi-a oferit multe creaţii unor compozitori şi cântăreţi talentaţi, şi împreună au lăsat lucrări valoroase, unele adevărate imnuri naţionale, cântate pe mari scene. La succesul lor a contribuit şi fiorul mistic moştenit de la icoana mamei sale, de la strămoşii săi crescuţi cu credinţa lui Dumnezeu, dar şi înoculat de soarta tragică a crucificatei sale Basarabii natale.