Scoala Gimnaziala Plopu Darmanesti
Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul
Pererâta, fostul județ Hotin, România - d. 18 ianuarie 2009, Chișinău) a fost
un poet român din Republica Moldova.
Grigore Vieru s-a născut în familia de
plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala
de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din
orașul Lipcani pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează editorial
(fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de
critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din
Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția
numită revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul
„Tânărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe”.
La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa,
profesoară de limba română și latină, născută Nacu și se angajează ca redactor
la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor
din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea
Moldovenească”. A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din Satul Cociulia,
r. Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”. Anul
1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri
lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica
literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției
devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională
contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian
Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin
Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană
postbelică. Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971. În 1973, Grigore
Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă
la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin
Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la
rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec.
Se
întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea
mărturisire: Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am
visat să trec Prutul.
În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu,
președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială din
partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania,
însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii
Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din
România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași. În 1988 i se acordă cea mai
prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii:
Diploma de Onoare Andersen.
La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se
găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele
sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea
conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre
fondatorii Frontului Popular și se află printre organizatorii și conducătorii
Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile
sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română
ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.
Pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un
grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de Urgență din
Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism,
traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic
închis, contuzia cordului și a plămânilor și contuzia organelor abdominale,
având șanse minime de supraviețuire. Accidentul rutier a avut loc în noaptea de
15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3
Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca. La volanul autoturismului se afla
Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al
Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai
ușoară. A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact
două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop
cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.
Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20
ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. La
înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore
Vieru, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol. Chișinăul nu
mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina
și Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu
în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de
reculegere. Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național
„Steaua României” în grad de Mare Cruce. Câteva școli din Republica Moldova, un
bulevard din Chișinău și o stradă din Iași poartă numele lui Grigore Vieru. Pe
11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naștere, a fost instalat
bustul poetului în Aleea Clasicilor. O stradă din Buzău îi poartă numele:
Strada Grigore Vieru.
Acesta este Grigore Vieru, poetul, care o
viata de om serveste cu daruire poezia. Contemporan cu noi, el este un exponent
al ideilor dominante in constiinta noastra nationala pe care le exprima
artistic si le imbogateste cu sufletul sau. Eun poet fructuos mereu sensibil la
freamatul inimii si le zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre.
BIBLIOGRAFIE:
Grigore
Vieru, Acum si in veac, editura Litersa, ed III;
Grigore
Vieru. Taina care ma apasa. Iasi, Ed. Princeps Edit. 2008;
www.
grigorevieru. md.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu