Viaţa, activitatea si opera lui Grigore Vieru

                 

Ciubotariu Didina, prof. Inv. Primar, gradul didactic II,
Şcoala Gimnaziala ,,C-tin Tincu”Lişna

      Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta din fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel si Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal in anul 1950, dupa care a urmat şcoala medie din oraşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.

Fiind student a debutat cu o plachetă de versuri pentru copii intitulată,, Alarma” în anul 1957, apreciată foarte mult de criticii literari. În 1958, Grigore Vieru este absolvent al Institutului Pedagogic ,, Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de filologie şi istorie. A fost redactor la revista Nistru, apoi la editura Cartea Moldovenească unde a publicat două plachete de versuri pentru copii: ,,Făt- Frumos şi Curcubeul” şi ,, Bună ziua, fulgilor!”. În anul 1964 revine redactor la revista Nistru unde publică poemul ,,Legământ” dedicat poetului Mihai Eminescu.

      În 1969 este redactor la revista Lumina unde publică ,, Duminica cuvintelor” cu ilustraţii de Igor Vieru,  ,,Abecedarul”(1970) semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi Igor Vieru.  S-a dat o luptă grea care a durat câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au implicat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autoritaţi. În acelaşi timp apare şi volumul de versuri pentru copii ,,Trei iezi” care, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul ,,Curcubeul”, în care s-a găsit ,,ascuns” tricolorul românesc.

      În 1973 trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici şi participa la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul XX, Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban şi Tatiana Nicolescu.

      După aproximativ 10 ani este lansat filmul muzical pentru copii ,,Maria Mirabela”, al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în anul 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Anderesen.

      Grigore Vieru fiind ales deputat al poporului in 1989 reuşeşte să atragă în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia împreună având un turneu în Moldova peste Prut. După un an acesta este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace. În 1993 poetul este ales membru corespondent al Academiei Române. La împlinirea vârstei de  60 de ani, Grigore Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În 1995, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii iar în 1997 Editura Litera din Chişinău lansează volumul ,,Acum şi în veac”, iar in 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României ,,Eminescu”-150 de ani de la naştere.

      La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La numai 48 de ore după accident inima lui Grigore Vieru s-a oprit, nu a vrut să mai bată.

      Temele obsedante ale poetului au fost: izvoarele, tradiţia populară şi cea clasică, limba în care te exprimi, în care poţi râde şi plânge:,, Şi doar în limba ta/ Poţi râde singur/ Şi doar in limba ta/ Te poţi opri din plâns”( În limba ta).

      Cea mai frumoasă temă a poeziilor lui Grigore Vieru este iubirea niciodată egal împărţită între mamă şi iubită, între siguranţa modestă şi darnică a mamei şi nesiguranţa geloasă a iubitei:,, Merg eu dimineaţa, în frunte,/Cu spicele albe în braţe/ Ale părului mamei./ Mergi tu după mine, iubito,/ Cu spicul fierbinte la piept/Al lacrimii tale”.(Ars poetica)

Grigore Vieru este în generaţia sa de basarabeni un fel de port-drapel prin poezia ,,Ridică-te, Basarabie!”care este o poezie de luptă şi unire, fiind compatibilă cu poezia ,, Deşteaptă-te, române!” .

      Simbolul ,,mamei” în poeziile lui Grigore Vieru transpare cu toată încărcătura de afecţiune pe care fiinţa mamei ne-o aduce în minte:,,Mamă,/Tu eşti patria mea!/ Creştetul tău/ Vârful muntelui/ Acoperit de nea./ Ochii tăi-/ Mări albastre./ Palmele tale+/ arăturile noastre.(...) Mamă/ Tu eşti patria mea!”( Mamă tu eşti). Prezenţa mamei  înseamnă pentru poet starea de bine, iar pierderea ei  pierderea copilăriei: ,,Pierzând pe mama/ Mi-a rămas Patria./ Dar nu mai sunt copil”.(Caut umbra)

      Sentimentul legământului cu cartea- simbolul universului eminescian- îi dă siguranţa netemerii de moarte: ,, De moarte nu mă tem”./în Doina consacrată lui Vasile Alexandri).

Grigore Vieru şi-a ales epitaful: ,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.”

      Harul de poet sau scriitor deţine seva interesului în toate vremurile şi rezistă în pofida unei metamorfozări conceptuale din epocă. Poezia lui Grigore Vieru se prezintă ca o sinteză dialectică a tradiţiilor naţionale (clasice şi moderne) cu cele universale, a unei culturi spirituale, cu o înaltă artă a cuvântului artistic, a unui umanism cuceritor cu o măiestrie literară democratică”.

BIBLIOGRAFIE:

1.Boldeanu, Florentina Narcisa-,,Grigore Vieru-poetul dimineţii şi al bucuriei”, în Revista Ştiinţa literară, Nr, 2(25), 2012.

2.Caraman, Viorica Ela- ,,Grigore Vieru şi Emil Cioran în circumferinţa ideilor comune”, în Revista Limba Română, Nr.1-4, 2009.

3.Dolgan, Mihail. Farmecul estetic al liricii lui Grigore Vieru. Revista de Lingvistică şi Ştiinţă Literară, Nr. 4-6, 2005, p.4.

4. Simion, Eugen, ,, Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi”, în Caiete critice, Nr.1-3, 1974.