Grădinăciuc Ionela-Cătălina, prof. înv. primar, gr. did. I
Rezumat: Întâlnirea cu Grigore Vieru
prin operele sale înseamnă vibrație și redescoperire a unor sentimente
profunde și valori imuabile. Deși fragil din punct de vedere
fizic, Grigore Vieru a demonstrat un curaj și o forță interioară absolut
uimitoare în vremuri deloc blânde pentru românii de dincolo de Prut. În creația
sa versurile duioase despre copilărie, despre mamă, li se alătură versurile
care vorbesc cu îndrăzneală despre limbă, credință și patrie, demonstrând
astfel că a fost un poet ales care să mânuiască într-un mod unic cuvântul și să
își împlinească, prin arta poeziei, destinul unei adevărate conștiințe
românești.
„Sunt o inimă care cugetă.” (Grigore Vieru)
Întâlnirea cu Grigore Vieru -
prin scrierile sale – este una dintre acele mari întâlniri ale vieții, momente
a căror atingere nu poate fi ignorată. Copil sau adult, oricine citește
cuvintele sale, vibrează, descoperă și redescoperă sentimente profunde și valori
imuabile: credința, dragostea de mama, iubirea de patrie, copilăria.
Biografia sa, așa cum o dezvăluie cărțile, menționează o serie de
momente de referință ale vieții scriitorului: Grigore Vieru s-a născut
in familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A
absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala
medie din orașul Lipcani pe care o termină în 1953. La sfârșitul anilor '80,
Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din
Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare
rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia.
Vieru este unul dintre fondatorii Frontului
Popular și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunari
Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a
a Sovietului Suprem din RSSM in care se votează limba română ca limbă oficială
și trecerea la grafia latină. Cartea
„Numele tău” este apreciată de critica literară drept cea mai originală
aparitie poetică. In chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile
universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt
intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brancusi, iar alte doua sunt inchinate
lui Nicolae Labis si Marin Sorescu. Asemenea dedicatii apar pentru prima oară în
lirica basarabeană post-belică. Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei
delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii
revistei “Secolul XX”. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț,
Sucevița, Dragomirna, Văratec. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:
„Daca visul unora a fost ori este să ajunga în Cosmos, eu viața întreagă am
visat să trec Prutul“.
În 1970, editura Lumina publica Abecedarul, semnat de Spiridon Vangheli,
Grigore Vieru si pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câțiva ani
pentru aparitia lui, luptă în care s-au angajat și învățătorii basarabeni,
lucrarea fiind considerată nationalistă de catre autorități. Tot in 1970, apare
volumul selectiv de versuri pentru copii Trei
iezi. La numai câteva zile după apariție, în urma unui denunț, volumul este
retras din librării pentru poemul Curcubeul.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav
accident de circulație, în apropiere de Chișinău. La 48 de ore după accident,
inima lui Grigore Vieru a încetat să bată.
Acestor elemente biografice li se adaugă o serie
de aspecte pe care Grigore Vieru le-a prezentat fie în întâlnirile pe care le
avea cu cititorii săi, fie în diverse interviuri apărute in numeroase
publicații din Moldova de peste Prut sau din România. El a dezvăluit momentele
grele prin care a trecut în perioada copilăriei sale: „Am avut o copilărie grea. Intram în apele Prutului
nu ca să mă scald, ci ca să culeg scoici – singura cărniță a mea în anii
foametei de după război. În copacii pădurii urcam nu pentru a mă legăna în
vârful lor, ci ca să rup crengi uscate pentru foc. Aveam și o săniuță, dar ea
mai mult lucra decât zbura la săniuș: căra lemne. Tare chinuită era și mama:
ziua, lucra din greu la câmp, iar noaptea, până în zori, ședea la mașina de
cusut. Se bucura însă că are un ajutor. Eram singurul ei ajutor la treburi mai
bărbătești. Ea mă iubea mult pentru hărnicia mea. Cread că aveam vreo 10
anișori când mi-a cusut primul costumaș de lână. Bucuria mea nu avea margini –
eram în rând cu toți copiii satului. Dragostea pe care o port
poeziei pentru copii este răzbunarea mea pe timpurile care mi-au furat
copilăria. Ea este, într-un fel, dorința de a mă juca.” (Grigore Vieru, 2004)
Grigore Vieru, poetul,
care o viaţă de om a servit cu dăruire poezia, mereu sensibil la freamătul
inimii şi la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre. Deși fragil din punct de vedere fizic, Grigore Vieru a demonstrat un
curaj și o forță interioară absolut uimitoare în vremuri deloc blânde pentru
românii de dincolo de Prut. În creația sa versurile duioase despre copilărie,
despre mamă, li se alătură versurile care vorbesc cu îndrăzneală despre limbă
și patrie.
Poeziile sale stau la
baza excelenței și originei bunei înțelegeri, compoziției armonioase și
creației autentice. Prin prisma melodioasă și desebitei limbi române, Grigore
Vieru a reușit să ilustreze cele mai distinse idealuri ale spiritualității
neamului, chiar și cu destinul său nefast, dar fermecător oricum. Probabil,
pentru că afecțiunea față de acest popor și plai natal n-a avut limite pentru
el. Nu există copil, elev sau matur care n-a citit și n-a iubit creația
scriitorului. Poeziile lui sunt ușor memorabile și se fixează în conștiința
oricui. Inimile fiecăruia dintre noi tresar, atunci când auzim vreun
vers al poetului, deoarece acestea sunt înarmate cu cele mai deosebite mărci
stilistice și conținând un amalgam întreg de pasiuni patriotice ascunse printre
rândurile vierene, care adunându-se în unison, te doboară și îți prefac inima
și, cu sufletul rigid, într-unul plăpând și insuflat de năzuință. Ți se deschid
ochii împreună cu conștiința și adorația față de neam, de plai, de mamă, de
frate și de bună credinţă, cum doar poetul a cunoscut-o.
Întâlnirea cu scrierile
din literatura română o descrie astfel: „Cu poezia română m-am întâlnit fără să stiu că mă întâlnesc cu
poezia română, prin istoria noastră, prin proverbele noastre, prin cântecul pe
care-l cânta mama, îl cânta tata, dar mai târziu, după dezghețul hrusciovist,
m-am întâlnit în primul rând prin poetul nepereche, Eminescu, prin Alecsandri,
prin anii '57, '58, când ajunseseră la noi în Basarabia într-un mod selectiv.
Din Eminescu, Împărat și proletar,
Somnoroase păsărele, dar eram totuși fericiți, întelegi, căci auzeam limba
noastră adevărată, frumoasă, muzicalitatea cuvântului nostru și eram fericiți
că cunoaștem măcar atât. Pe urmă, desigur că au fost editați toti clasicii
noștri din Moldova și i-am studiat în ultimii ani la facultate. Apoi, sigur că
am cunoscut și poezia lui Blaga, care a venit mai târziu în Basarabia, apoi și
a lui Arghezi. Dar m-am întalnit cu poezia română și prin poezia generației de
aur a lui Labiș și Nichita Stanescu. Prin a lui Sorescu, Ioan Alexandru, Tomozei,
Păunescu, Constanta Buzea, Gabriela Melinescu. Repet, eu am răsărit ca poet din
marea poezie română. Țara are o mare poezie, eu o cunosc bine și aș vrea să
cred ca poezia română este una din cele mai originale și mai variate și mai
frumoase la ora actuală.”
Unitatea neamului,
frăția dintre popoare și evocarea unei istorii adevărate în detrimentul celei
imposibile, au fost temele care Grigore Vieru nu s-a sfiit să le expună în
opera sa. Astfel putem să afirmăm cu certitudine că este unul dintre marile nume ale literaturii române, că este
și va rămâne un erou national care a avut curajul mereu să vocifereze
nedreptatea la care a fost supus el și poporul său. „Ne citim ţara prin sârmă ghimpată” spunea Grigore Vieru într-un interviu din anul 1994.
Grigore Vieru nu clamează,
nu se agită, nu face paradă de sentimente. Ființa sa de abur sopteste lin ca
adierea pădurii, ca murmurul izvoarelor. Atunci când povesteste despre copilăria
și mierea literaturii române, nu ne gândim la un băiat anume născut intr-un sat
pe celălalt mal, nu la un student cu un har poetic anume, ci la o generație
mutilată in ființa ei națională, la un popor care-și pierduse speranța. Șoapta
Poetului a săpat adânc in stânca intoleranței bolșevice care părea de
neclintit.
Grigore
Vieru mărturisea credința în Dumnezeu și
felul în care a abordat confruntarea cu moartea in mod deschis: „În viața mea am trecut prin mai multe cumpene. Bunul
Dumnezeu m-a ajutat să ies din ele. Pentru prima oară, poate, am luat în serios
moartea și am căutat să dialoghez cu ea. Pe un ton destul de senin. Gândurile însă mi s-au îndreptat mai mult
spre Dumnezeu”, iar într-un alt context
a conturat o superbă definiție a fericii: „Să
iubești un singur Dumnezeu, o singură femeie, o singură idee, o singură moarte
– aceasta ar fi fericirea”.
A ajunge să poţi să
redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi cei al tău prin poezie şi să
crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un poet ales. Aşa a
fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a ştiut cel mai bine să aşeze
alături cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie. Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit
în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un
viitor mai bun.Visul său
era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape.
Și pentru că „sufletul rănit naşte mărgărint”,
apropierea de scrierile lui Grigore Vieru constituie acte de vibrație și
admirație a unor comori din cuvinte lăsate nouă pentru a duce mai departe
Credința, Adevărul, Dragostea, Patria și Limba română:
Locuiesc la marginea
Unei iubiri.
La mijlocul ei
Trăieşte credinţa mea.
Locuiesc la marginea
Unui cântec.
La mijlocul lui
Trăieşte speranţa mea.
Locuiesc la marginea
Unei pâini.
La mijlocul ei –
dragostea mea pentru voi.
Bibliografie:
Daniel Corbu, Grigore
Vieru in amintirile contemporanilor, București, Editura Princeps, 2009;
Grigore Vieru- Dorința de a mă juca, articol în revista pentru copii Alunelul, Chișinău,iulie 2004;
Grigore Vieru- Sunt robul iubirii, București, Editura
Agora, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu