Viața,activitatea și opera marelui poet Grigore Vieru

IORDACHE CONSTANTIN

Prof.Matematică,Gr.didactic I

Şc.Prof.,, Sf. Ap. Andrei “ Smîrdan,

Structura Lişna-Suharău,Jud.Botoşani

Repere biografice, aprecieri critice

 

            Grigore Vieru  s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta din fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.

              A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”.

             A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista Nistru poemul "Legământ", dedicat poetului Mihai Eminescu.

              În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate vârstele", pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967). În 1967, Revista Nistru publică poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia este scoasă.

     În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brâncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

            În 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii.

            În 1970, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul "Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns" tricolorul românesc.

             În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul XX, Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban şi Tatiana Nicolescu.

             În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice "Aproape", cu ilustraţii color de Isai Cârmu.

             În 1977, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, Vieru vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca şi Iaşi. Un an mai târziu, prin apariţia la editura Junimea din Iaşi (director Mircea Radu Iacoban) a volumului "Steaua de vineri", cu un cuvânt-înainte semnat de Nichita Stănescu, se rupe tăcerea între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului.

            În 1981, la editura Albatros din Bucureşti (director Mircea Sântimâbreanu), în colecţia "Cele mai frumoase poezii", apare o selecţie din lirica poetului sub numele "Izvorul şi clipa", cu o prefaţă de Marin Sorescu.

             În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Anderesen. În acelaşi an apare cartea de versuri "Rădăcina de foc", la Editura Universul din Bucureşti (director Romul Munteanu).

               În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.

               În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace.

              În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.

La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.

  În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac" (Colecţia: Biblioteca şcolarului), iar în 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.

  La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.

"Grigore Vieru a devenit de mai multi ani un simbol al incercarii de renastere spirituala si nationala in Basarabia postbelica. Pastrand proportiile, el si generatia sa reprezinta pentru aceasta provincie romaneasca napastuita mereu de istorie ceea ce a fost, la inceputul secolului, generatia lui Qoga pentru Transilvania. Similitudinea de destin are si o prelungire in plan poetic. Sub presiunea circumstantelor, poezia se intoarce la un limbaj mai simplu si isi asuma in chip deliberat un mesianism national pe care, in conditii normale, lirismul pur il evita. Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija si toti care sunt cu ei cultiva in chip deliberat temele traditionale si recurg la formule lirice mai accesibile, voind astfel sa ajunga la inima unor oameni tinuti, de regula, departe de rafinamentele poeziei moderne.

Proces dificil pentru ca, dupa Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu, este greu sa iesi din timp si sa intorci roata poeziei romanesti. Poetul de talent afla, chiar si in aceste conditii, calea spre arta autentica. Grigore Vieru a inceput sa scrie, cum marturiseste undeva, «din frica si singuratate».

Marele lui model liric si moral este Eminescu («Eminescu este izvorul; este lacrima de foc a Universului»), iar cantecul ii pare a fi «sufletul urgent al vietii omenesti».Format intr-o ambianta straina, el se agata de limba materna socotind ca limba unui popor este istoria lui.

«Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul si-a facut-o siesi», scrie poetul intr-un loc. Ramas orfan de tata (mort in razboi si ingropat in pamant straiN) si-a adorat mama si a facut din ea in poezie un simbol complex (tara. grai, istorie tragica, vatra a fiintei etc.) Omul care jeleste in poeme muzicale tragediile neamului sau este, in felul lui, un martir. L-am cunoscut, cu multi ani in urma, in casa lui Nichita Stanescu. Un tanar cu fata tragica si plete romantice. Ochii lui sugerau o lunga insomnie a istorie. Nichita Stanescu, cuprins de zel patriotic, dadea un spectacol de iubire si poezie, iar Grigore Vieru parea totalmente subjugat de ceea ce vedea si auzea. Mai tarziu, Nichita Stanescu avea sa spuna despre confratele sau basarabean: «este un mare si adevarat poet; el transfigureaza natura gandirii in natura naturii. Ne imprimavareaza cu o toamna.»"

Ioan Alexandru

Parafrazand gandul pe care-1 exprimase in poema in limba ta, Grigore Vieru plange secolii de impovarare nedreapta ai neamului, si rade solar traind bucuriile vietii si nadejdilor de maine. O face cu sinceritate si emotie, cu dramatismul acestor trairi totale ale celui implicat in viata nationala si a umanitatii. Unitatea viziunilor sale adunate in cartea care 1-a reprezentat cu prilejul implinirii virstei de 50 de ani, Scrieri alese, se inscrie ca o tangenta, in perspectiva timpului, la ceea ce au insemnat, la vremea lor, Doine si lacramioare de V. Alecsandri, Poezii, volumul de debut al lui Octavian Goga, cartea de poeme a lui Al. Mateevici sau, mai dinspre noi, Imnele Transilvaniei de Ioan Alexandru. Aceeasi simplitate clara a desavarsirii gandului in vers, aceeasi expresie in cantarea istoriei, a folclorului si spiritualitatii ".

Bibliografie:

BĂILEŞTEANU, F. Grigore Vieru: Omul şi poetul / F. Băileşteanu. — Bucureşti: 1995.

APRECIERI -semnate de I. Druţă, Û. Surovcev, A. Mihajlov, G. Alkhazišvili, I. Drač, G. Asatiani, I. Alexandru, S. Rassadin, V. Tulnic, G. Meniuc, N. Dabija, V. Beşleagă, S. Vangheli, L. Damian, I. Ciocanu

CIMPOI, M. Mirajul copilăriei: [viaţa şi opera poetului Gr. Vieru] / M. Cimpoi; il. de I. Cârmu. — Ch.: Lumina, 1968.

ALEXANDRU, Ioan. Elogiul poeziei / I. Alexandru // Constelaţia lirei. — Bucureşti, 1987