Prof. Nechita Daniela
Şcoala Gimnaziala "Aristotel Crîşmaru"Drăguşeni
Sunt iarbă.
Mai simplu nu pot fi” – aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al
cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam. A iubit poporul român până la
lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor,
maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe
rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare dedică poezii sufletului omenesc.
Poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii
– poet al lucrurilor sacre, aşa e definit Grigore Vieru.
„
Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei.
Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia
sa,prin frumosul semănat în inimile copiilor.A fost, este şi va rămâne Pilonul
de rezistenţă a culturii naţionale .Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele
lui. Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slave bucium, şi ochii măicuţei ne
sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne apără.A ajunge să
poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi cei al tău prin
poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fiii un
poet ales.Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a ştiut cel mai bine
să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi deaceea merită
cununa recunoştinţei noastre.Acest om
plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi
crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său
era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul
lui pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de
diferite naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de
celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am
pierdut un poet pe pământ, dar avem un înger în ceruri…Ne mîndrim mult cu
Grigore Vieru, cred că moştenirea care ne-a lăsat-o o vor admira-o multe
generaţii mîngîindu-şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul Dragostei
de viaţă, Dragostei de Ţară, Dragostei de neam, Dragostei de Adevăr, să-l
aducem copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi
noi prin vremi, căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe care le
creează şi le păstrează cu sfinţenie” (Zaltur Victoria)
Grigore
Vieru rămâne a fi un poet model în cultura română, dar în același timp și
extraordinar, de neîntrecut. El este asemenea unui satelit al ”Luceafărului”.
Poeziile sale stau la baza excelenței și originei bunei înțelegeri, compoziției
armonioase și creației autentice. Prin prisma melodioasă și desebitei limbi
române, Grigore Vieru a reușit să ilustreze cele mai distinse idealuri ale
spiritualității neamului, chiar și cu destinul său nefast, dar fermecător oricum.
Probabil, pentru că afecțiunea față de acest popor și plai natal n-a avut
limite pentru el. Nu există copil, elev sau matur care n-a citit și n-a iubit
creația scriitorului. Poeziile lui sunt ușor memorabile și se fixează în
conștiința oricui. Inimile fiecăruia dintre noi tresar, atunci când auzim
vreun vers al poetului, deoarece acestea sunt înarmate cu cele mai deosebite
mărci stilistice și conținând un amalgam întreg de pasiuni patriotice ascunse
printre rândurile vierene, care adunându-se în unison, te doboară și îți prefac
inima și, cu sufletul rigid, într-unul plăpând și insuflat de năzuință. Ți se
deschid ochii împreună cu conștiința și adorația față de neam, de plai, de
mamă, de frate și de bună credinţă, cum doar poetul a cunoscut-o.
Unitatea neamului, frăția dintre popoare
și evocarea unei istorii adevărate în detrimentul celei imposibile, au fost
temele care Grigore Vieru nu s-a sfiit să le expună în opera sa. Astfel
putem să afirmăm cu certitudine că una dintre ”stelele” literaturii române este
și va rămâne un erou național, ce a avut curajul mereu să vocifereze
nedreptatea la care a fost supus el și poporul său.
„Amuzantă, spirituală,
de-o înaltă inventivitate şi spontaneitate artistică, poezia lui Grigore Vieru
destinată copiilor te captivează prin armonia simplităţii aparente şi a
complexităţii subtextuale cu implicaţii psihologice semnificative, cu accente
de sinteză profunde, uneori dramatice” (Arcadie Suceveanu)
„Îndrăgostit de
muzică, şi-a oferit multe creaţii unor compozitori şi cântăreţi talentaţi, şi
împreună au lăsat lucrări valoroase, unele adevărate imnuri naţionale, cântate
pe mari scene publice. La succesul lor a contribuit şi fiorul mistic moştenit
de la icoana Mamei sale, de la strămoşii săi crescuţi cu credinţa lui Dumnezeu
şi Hristos Mântuitorul, dar şi înoculat de soarta tragică a crucificatei sale
Basarabii natale”. (Iulian Filip)
Un chip blând, o minte strălucită, un om
bun și iubitor de oameni, iubitor de țară. Așa era Grigore Vieru, poetul român
născut dincolo de Prut. Așa l-au perceput nu doar apropiații, ci și aceia care
și-au intersectat drumul cu al său. ''Există trei prilejuri de a te cunoaște pe
tine însuți: munca, iubirea și cumpăna''. ''Patria este ca un copil: dacă uiți
de ea, poate să plece de acasă''.
Bibliografie:
1.
Grigorevieru - Wikipedia
2.
Grigore Vieru, Acum și
în veac, editura Litersa, ed.III.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu