Grigore Vieru, poetul neamului

Ionciu Magda – prof.înv.primar,clasa I,grad didactic I

Școala Gimnazială Tg.Trotuș

"Om cu merite, ca şi noi, dar mai multe.

Om cu păcate, ca şi noi, dar mai puţine"

(Aureliu Busuioc despre Grigore Vieru)

Marele Grigore Vieru e poetul care,ca şi Eminescu,,a fost  mereu sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului,două  mari genii  ale literaturii române care s-au dedicat întru totul poporului, Patriei

A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare dedică poezii sufletului omenesc. Poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor sacre, aşa e definit Grigore Vieru.

A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale .

Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape.

Moştenirea pe care ne-a lăsat-o o vor admira-o multe generaţii mângâindu-şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul Dragostei de viaţă, al Dragostei de Ţară, al Dragostei de neam, al Dragostei de Adevăr

Acest mare poet trebuie făcut cunoscut tuturor, căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe care le creează şi le păstrează cu sfinţenie.

Patria și Mama  sunt  două elemente fără de care opera lui Vieru nu ar fi existat. Mama este pentru el este însăși Patria:

„Mama/ Tu eşti patria mea/ Creştetul tău, vârful muntelui/ Acoperit de nea/ Ochii tăi-mări albastre/ palmele tale-arăturile noastre”.

 Autorul le iubește deopotrivă pe amândouă.Frumusețile țării se contopesc și se identifică cu cele ale mamei neputând fi separate. Puterea mamei e mare ,copleșitoare și  infinită în opera lui Vieru. Însă este o forță veselă şi liberă.

„De-ntârzie-n primăvară/ Să vină ciocârlia/ Aruncă-ţi inima-n ceruri/ Şi-nveseleşte glia”.

Sufletul cald și blând al mamei,este asemănat cu frumusețea  unei ciocârlii menite să aducă bucurie și lumină în inimile înghețate de tristețe și întuneric.

 “Despre poetul Grigore Vieru se poate vorbi sub aspectul diferitelor arte a cuvintelor şi mai ales în această împerechere firească – mama, graiul. Cele mai vechi cuvinte, pe care cu atâta talent le-a redescoperit G. Vieru. ”( Ion Vatamanu)

 „Grigore Vieru este un Mare şi Adevărat poet. El transfigurează natura gândirii în natura naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de inimă pulsează şi îmi influenţează versul plin de dor, de curată şi pură limpezire” (Nichita Stănescu).

Temele obsedante ale poetului sunt: izvoarele, tradiţia populară şi cea clasică, limba în care te exprimi, în care poţi râde şi plânge: „Şi doar în limba ta/ Poţi râde singur/ Şi doar în limba ta/ Te poţi opri din plâns” (În limba ta).

Dar cea mai frumoasă temă a poeziilor lui Grigore Vieru este iubirea ,niciodată egal împărţită între mamă şi iubită, între siguranţa modestă şi darnică a mamei şi nesiguranţa geloasă a iubitei: „Merg eu dimineaţa, în frunte,/ Cu spicele albe în braţe/ Ale părului mamei./ Mergi tu după mine, iubito,/ Cu spicul fierbinte la piept/ Al lacrimii tale” (Ars poetica).

Grigore Vieru este în generaţia sa de basarabeni un fel de port-drapel, de-aceea o poezie precum Ridică-te, Basarabie - o poezie de luptă şi unire, este compatibilă cu poezia Deşteaptă-te, române.

„Grigore Vieru este, esenţialmente, un poet al arhetipurilor, al principiilor matriciale, al timpului mitic, al originilor, adică al Marelui Timp. Ontologia arhaică, pe care o cultivă, presupune o repetare de gesturi ale omului de totdeauna, el „ară şi seamănă”, iubeşte ritualic, are mereu convingerea că este „vechi”, „cu lacrima de-o seamă”, dând iubirii chip de mamă” (Mihai Cimpoi).

Grigore Vieru rămâne a fi un poet model în cultura română, dar în același timp și extraordinar, de neîntrecut. El este asemenea unui satelit al ”Luceafărului”. Poeziile sale stau la baza excelenței și originei bunei înțelegeri, compoziției armonioase și creației autentice. Prin prisma melodioasă și desebitei limbi române, Grigore Vieru a reușit să ilustreze cele mai distinse idealuri ale spiritualității neamului.

Cu mândrie rostim GRIGORE VIERU, poet al neamului, poet al sufletului și al cugetului românesc. Cu el și creația lăsată drept moștenire, vom avea veșnic vie istoria și simțul adevărat; simțul românesc, cum spunea și poetul ,, Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața

întreagă am visat să trec Prutul.”

Bibliografie :

1.     Grigore,Vieru  : “ Dicționarul scriitorilor români” din Basarabia, Ed.Prut Internațional,

                                           Chișinău, 2007

2.   Grigore Vieru, Cele mai frumoase poezii, Editura Litera, 2009

3.   Grigore Vieru. Taina care mă apară. Iași, Ed. Princeps Edit. 2008;

4.   www.ro.wikipedia.org.

ț