GRIGORE VIERU-POET AL NEAMULUI

                                                            

LEONTE CARMINA, PROF. INV. PRIMAR,GRADUL DIDACTIC I
SCOALA GIMNAZIALA NR. 1 SAVENI

        ,,Sunt iarba.Mai simplu nu pot fi”-asa se definea poetul Grigore Vieru,maestru al cuvantului,iubitor de plai,de limba si de neam.                                    

          El a fost mai mult decat un poet,a fost sufletul Basarabiei.Pentru poet despartirea fizica nu inseamna moarte,el traieste in poezia sa,prin frumosul semanat in inimile copiilor.

         Grigore Vieru ramane a fi un poet model in cultura romana,dar in acelasi timp si extraordinar, de neintrecut. El este asemenea unui satelit al,,Luceafarului”.Poeziile sale stau la baza excelentei si originei bunei intelegeri,compozitiei armonioase si creatiei autentice. Prin prisma melodioasa si deosebitei limbi romane. Opera lui Grigore Vieru este un dar national,pe care trebuie sa-l pretuim si ori de cate ori vom avea nevoie de o alinare a sufletului,sa-i recitim poezia.El poate fi numit poet al copiilor,deoarece copilaria este reflectata in opera sa. A tinut foarte mult la copii,dar si copiii l-au iubit,pentru ca stia sa se apropie de ei.Poeziile sale trebuie citite copiilor, caci creatia sa ii va face mai frumosi,mai sensibili,mai deosebiti.

         Poetul n-a uitat in creatia sa de cea mai importanta fiinta din viata lui,MAMA.Foarte multe poezii sunt dedicate ei,fiinta spiritual sfanta pe care trebuie s-o slavim,s-o iubim,s-o respectam. Acest simbol transpare in poezie cu toata incarcatura de afectiune pe care fiinta mamei ne-o aduce in minte.Prezenta mamei inseamna pentru poet starea de bine,iar pierderea ei echivaleaza cu pierderea varstei de aur a copilariei:,,Pierzand pe mama/Mi-a ramas Patria./Dar nu mai sunt copil”(,,Caut umbra “).                                              

         Dragostea pentru plaiul natal ia de asemenea forme dintre cele mai diferite,de la o zicere ca cea din,,Cantec de dimineata”_,,Cui i-e dor de-al sau pamant/Se ridica din pamant” .                                 

         Grigore Vieru a reusit sa ilustreze cele mai distinse idealuri ale spiritualitatii neamului,chiar si cu destinul sau nefast,dar fermecator oricum.Probabil,pentru ca afectiunea fata de acest popor si plai natal n-a avut limite pentru el.Nu cred ca este copil,elev sau matur sa nu fi citit poeziile lui,usor memorabile care se fixeaza in constiinta oricarui.Inimile fiecaruia dintre noi tresar,atunci cand auzim vreun vers al poetului,deoarece acestea sunt inarmate cu cele mai deosebite marci stilistice si continand un amalgam intreg de pasiuni patriotice ascunse printre randurile vierene,care adunandu-se in unison,te doboara si iti prefac inima si,cu sufletul rigid,intr-un plapand si insuflat de nazuinta.Ti se deschid ochii impreuna cu constiinta si adoratia fata de neam,de plai,de mama,de frate si de buna credinta,cum doar poetul a cunoscut-o.

          A fost ,este si va ramane Pilonul de rezistenta a culturii nationale. A ajunge sa poti sa redai istoria neamului in poezie si sa crezi ca esti auzit de Dumnezeu prin poezie inseamna sa fii un poet ales.Asa a fost Grigore Vieru poet al neamului,care a stiut cel mai bine sa aseze alaturi,cuvintele de Grai,Patrie,Mama,Iubire si de aceea merita cununa recunostintei noastre.

             Acest om cu suflet plapand a trait limba romana,ducand pe umerii sai crucea neamului spre un viitor mai bun.Visul sau era de a ne uni prin cuvant,bunatate si iubire de aproape.Astazi visul lui pare mai aproape ca niciodata pentru ca oamenii din diferite tari,de diferite nationalitati,de crezuri religioase il pomenesc,apropiindu-se unul de celalalt,amintindu-si de omul care a locuit la marginea unei iubiri.Mostenirea pe care a lasat-o o vor admira o multime de generatii,mangaindu-si sufletele cu versurile lui. El a fost poetul Dragostei de viata,Dragostei de mama,Dragostei de Adevar care trebuie dus copiilor si nepotilor nostri ca pe un tezaur.

        Unitatea neamului,fratia dintre popoare si evocarea unei istorii adecvate in detrimentul celei imposibile,au fost temerile pe care Grigore Vieru nu s-a sfiit sa le expuna in opera sa.Creatia viereana a fost si va ramane umbra ecoului care ne-a aparat limba romana si demnitatea de neam.

            Precum Grigore Vieru spunea ca ,,Pana la lacrimi mi-e draga viata”,asa si noua ,,Pana la lacrimi ne este draga creatia sa”.Astfel putem sa afirmam cu certitudine ca una dintre ,,stelele” literaturii romane este si va ramane un erou national,ce a avut curajul mereu sa vocifereze nedreptatea la care a fost supus el si poporul sau.

           Mereu pentru noi, Grigore Vieru, va ramane o stea care niciodata nu se va stinge pe cer.