Pohonţu
Liliana, prof. înv. primar, gr. didactic I ,
Şcoala Gimnazială ’’Ştefan cel Mare’’ Botoşani
’’Toate zilele mele izvorăsc
şi se înalţă
din
adâncul şi din puterea Limbii Materne.’’
(Grigore
Vieru )
Grigore Vieru (n.14 februarie 1935,satul
Pererîta, fostul județ Hotin, România, azi Republica Moldova - d.18 ianuarie
2009, Chișinău) sau „Orfeul de peste Prut”,
cum îl numea Lazăr Lădariu, a rămas cunoscut în istoria literaturii române ca
un mare luptător al limbii şi neamului românesc, deşi provenea din Republica
Moldova.
Cu toate că era cetăţean al Republicii
Moldova, poetul susţinea mereu că se simţea atras de meleagurile ţării, istoria, cultura şi
în mod special de scriitorii literaturii noastre. „Devenind azi Cetăţean de Onoare al Topliţei – a spus
atunci poetul( anul 1995) – simt că am devenit Cetăţean
de Onaore al patriei mele scumpe – România”.
Dintre temele majore abordate de poetul
Grigore Vieru ,care i-au consacracat cariera literară, se numără patria, poporul, mama, copilaria şi credinţa.
Din dragostea arzătoare pentru tot ce este românesc,
o mare parte din poeziile sale au luat naştere, precum „Legământ”, dedicată ’’dascălului’’ său de Limbă
română: „Ştiu: cândva, în miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/
Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărţii Sale(…) // S-o lăsăm aşa deschisă,/
Ca băiatul meu ori fata / Să citească mai departe / Ce n-a dovedit nici tata”.
O altă creaţie poetică a lui Grigore Vieru,
poezia „Eminescu” a devenit un fel de imn al zilelor de 15
ianuarie şi 15 iunie: „La zidirea Soarelui, se ştie /
Cerul a muncit o veşnicie./ Noi, muncimd întocmai ne-am ales / Ne-am ales cu
domnul Eminescu. / Domul cel de pasăre măiastră,/ Domnul cel de nemurirea
noastră, / Eminescu”. Permanenta regăsire a autorului în
spiritualitatea eminesciană îi conferă valoare de univers vital: „Eminescu este izvorul, ramul".
Mânat de acelaşi fierbinte patriotism,
Grigore Vieru reuşeşte să dea o definiţie poetică la întrebarea: “Ce e Patria?”,
fără măcar să amintească acest cuvânt, apelând la fenomenele naturii: „Piatra este pâine caldă. / Vântul ăsta e vin domnesc./ Şi pelinul
– busuioc sălbatic” (...) „Vine ziua aurindu-mi pâinea / Vine seara aromându-mi vinul, / Vine mama îndulcindu-mi gândul”.
Spre
deosebire de tema patriotismului, cea a mamei are o chemare aparte pentru Grigore
Vieru, deoarece aceste versuri îi erau
dedicate celei mai de preţ făpturi, mamei sale. Fiecare vers era bine ticluit,
asemeni unui pictor desăvârşit care ştie ce culori anume îi vor pune în valoare
tabloul. “Uşoară, maică, uşoară,/ C-ai
putea să mergi călcând/ Pe seminţele ce zboară / Între ceruri şi pământ. “. Mama, devine, după afirmaţia
criticului Victor Crăciun „ matricea şi
în acelaşi timp cheia întregii sale poezii". Este o mamă eternă,
implicând şi conştiinţa „rădăcinii de foc" sau „mama-graiul"
- cum o mai numeşte poetul, şi factorul
generator de dăinuire.
Prin simplitatea stilului său, poetul a reuşit
să creeze capodopere literare care eviden-ţiază temele şi motivele alese (menţionate
anterior), astfel încât mesajul transmis să fie uşor de înţeles pentru orice
cititor neavizat. Conform unui clasic contemporan, poetul Grigore Vieru “es-te un poet care şi-a asumat greul unui grai,
trecându-l prin inima sa şi, încărcat de răbdare şi înţelepciune, îl întoarece semenilor săi, care-şi deschid de bună
voie inima, să-l primească pen-tru a-şi duce mai demn, pe mai departe, viaţa în
spiritul dreptăţii, al iubirii… Un poet ce rămâne suflet în sufletul tău… acest
om cât o lacrimă în rostogol pe obrazul planetei.” Este o prezentare de neegalat a gândurilor şi emoţiilor regăsite în
operele scriitorului.
Poeziile lui Grigore
Vieru au devenit atât de populare încât au ajuns să
fie cunoscute cititorilor din Bulgaria, Ungaria,
Polonia, Germania, Finlanda, Franţa, Statele Unite ale Americii.
În ceea ce priveşte viaţa peotului ,aceasta este
plină de emoţii, asemeni creaţiilor sale
lirice. Grigore Vieru îşi începe studiile în satul natal, apoi urmează studiile liceale
în oraşul Lipcani ,pe care le absolvă în
anul 1953. Mai târziu devine licenţiat al Facultăţii de Filologie şi Istorie a
Institutului Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău (1958).
Debutează
în poezie încă de pe
vremea studenţiei, iar în 1957 îi
apare primul volum de versuri, intitulat sugestiv
“Alarmă”. Scrie multă poezie
pentru copii, de asemenea
este publicist, prozator, eseist, realizator de manuale şcolare. Opera sa
poetică devine cunoscută şi este tradusă în mai multe limbi străine precum rusă,
ucraineană, bielorusă, letonă, lituaniană,
estonă, turkmenă.
De altfel în anii care urmează, poetul
nostru continuă să creeze adevărate capodopere lirice ce apar în culegeri
precum:“Muzicuţa”(1968), “Buna
ziua, fulgilor!”(1961), “Mulţămim pentru pace” (1963), “Figuraşi”(1963),
“Poezii” (1965), “Poezii de sama voastră” (1968), “Duminica cuvintelor” (1969),
“Trei iezi” (1970), “Versuri”(1971), “Aproape” (1974), “Steaua de vineri”
(1978), “Fiindcă iubesc” (1980), “Izvorul
şi clipa” (1981), “Taina
care mă apără” (1983), “Poftim
de intraţi” (1985), “Frumoasa-i limba noastră” (1990), “Hristos nu are
nici o vină” (1991), “Rugăciune
pentru mama” (1994), “Văd şi
mărturisesc” (1996) şi multe altele.
Devine redactor la
revista pentru copii “Scânteia leninistă”
(1958), apoi redactor la ziarul “Nistru“(1960), referent la Uniunea
Scriitorilor din Moldova (1961), membru al
Comisiei de Stat pentru problemele limbii, Chişinău (1991).
Prima sa vizită în România are loc în anul
1973, unde participă la o întâlnire cu redactori ai revistei “Secolul 20”. Urmează o nouă vizită în
anul 1974, la invitaţia Uniunii Scriitorilor.
În 1988 i se acordă cea mai
prestigioasă distincție internațională
în domeniul literatu-rii pentru copii, Diploma de Onoare Andersen.
În afară de
comoara literară pe care a lăsat-o în urma sa,
poetul Grigore Vieru
a ajutat enorm statul
român, prin
implicarea în mod constant
în activitățile sociale
ce au avut loc la sfârșitul anilor '80.
Grigore Vieru s-a aflat
în prima linie a Mișcării de
Eliberare Națională din Basarabia, textele sale
(inclusiv cântecele pe versurile sale) jucând un rol impor-tant în deșteptarea conștiinței
naționale a românilor din Basarabia. Poetul este cunoscut
ca fiind unul dintre fondatorii Frontului
Popular din Moldova ,
de asemenea făcând
parte şi din organizatorii și conducătorii
Marii Adunări Naționale din 27
august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului
Suprem din RSSM în
care se votează limba română ca limbă oficială
și trecerea la
grafia latină.
Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20
ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. Post-mortem, poetul Grigore Vieru a fost decorat cu Ordinul
Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
.
Bibliografie (surse) :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu