Săndulachi Felicia, profesor
învățământ primar, gradul didactic I,
Școala Profesională Sf.Ap.Andrei,
Smîrdan, jud. Botoșani
Grigore Vieru poate fi numit poet al copilului,al
copilăriei,deoarece copilăria , așa cum este oglindită în opera sa este una nevinovată. Ea
reprezintă o lume cu lucruri complexe, dar totodată simple. Poetul vede
copilăria ca perioada de viață a omului când acesta este cel mai fericit, cel
mai bucuros. Omul este copil, iar asta înseamnă că se bucură de orice rază de
soare, de orice picătură de ploaie. Deseori Grigore Vieru afirma că poezia
pentru copii l-a salvat în vremurile tulburi ale vieții, iar creaţia lui a adus
lumină şi înţelepciune micilor cititori. Grigore Vieru aduce în literatură o deschidere
sufletească extraordinară, un univers care e numai al copilăriei, un univers
care e minune, e taină, e mister.De asemenea lui i se datorează un șir de volume
de poezii pentru copii pe care le-a editat cu atâta drag :Alarma
(1957),Muzicuțe (1958),La fereastra cu minuni (1960),Bună ziua, fulgilor
(1961),Făt-Frumos curcubeul (1961),Făgurași (1963), volum de versuri, povestiri
și cântece,Mulțumim pentru pace (1963),Ceasornicul padurii (1965),Versuri
(1965),Poezii de seama voastră (1967),Duminica cuvintelor (1969),Aproape
(1974),Un verde ne vede (1976),Mama (1975).
Se poate observa rolul pedagogic al versurilor lui Grigore Vieru. Copilul este
învățat să-și cinstească părinții, să-și iubeasc țara, plaiurile natale, să
prețuiască limba care, prin forța ei, aduce unitatea cu cei ce sunt și cu cei
ce au fost… O mamă („Mama coace pâine. / Soare în ferestre / Soarele e unul /
Mama una este”. „Și pe deal, și pe vâlcele / Zboară două rândunele, / Dar
nu-s ele rândunele, / Ci-ale maicii
mânuțele. // Când se duc pe dealul poamei, / Să săruți mâinile mamei. / Cine
mâinile-i sărută , / Parc merge și-i ajută.″Grigore Vieru a iubit copilăria și
copiii. Într-unul din gândurile sale se poate observa credința sa privitoare la
rolul copiilor și dorința de reîntoarcere la copilărie: „Când nu va mai fi
zăpadă , copiii vor face un om de iarbă , când nu va mai fi iarbă , copiii vor
face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de
piatră , când nu va mai fi nici piatră , umbra unui om de cenuță se va profila
pe cer – și nu vor mai fi nici copii atunci...”
Vieru
spunea ,,Copilăria e taina dezvăluirii viitorului″. Prin intermediul poeziilor
sale,creațiilor și ideilor cărora le-a dat viață,el a dorit să cultive
bunatatea, omenia, puritatea sufletului,claritatea cugetului și frumusețea
inimii în toți copiii care cu mult drag învață poeziile sale.
Fiind întotdeauna un copil în adâncul fiinţei sale,
Grigore Vieru este, fără îndoială, cel mai mare poet pentru copii din
literatura română şi unul dintre cei mai mari din literatura lumii. Mărturii
întru susţinerea acestei afirmaţii constituie tirajele de ordinul zecilor de
mii ale cărţilor de versuri pentru copii, dintre care Albinuţa – abecedar
pentru preşcolari – a ajuns la cifra de o sută de mii de exemplare, dar şi
conferirea, în 1988, a celei mai înalte distincţii din domeniul literaturii
pentru copii – Premiul Andersen.La fel ca şi întreaga creaţie poetică viereană,
poezia sa pentru cei mici îşi are ca punct de geneză acea sfâşietoare
singurătate pe care a fost nevoit s-o îndure poetul în copilărie. De fapt, deşi
se spune că cea mai frumoasă vârstă este copilăria (chiar şi în pofida tuturor
intemperiilor care ar putea caracteriza-o), această perioadă din viaţa lui
Grigore Vieru, ca şi a milioanelor de semeni de-ai săi, nu a fost una tocmai
fericită: a avut imprimată pe ea – ca urma unui fier înroşit pe pielea fragedă
a unui copil – foametea şi războiul, fenomene care, vom vedea, ies din timpul
real şi-l însoţesc pe cel care le-a gustat amărăciunea întreaga sa viaţă. În
acest sens, Grigore Vieru spunea:Copilăria mea a fost pârjolită, săraca de ea,
de focul războiul şi a fost umilită de urmările sale. Jocul meu principal era
culesul spicelor pe mirişte în urma recoltării, unde găseam mai mult gloanţe ruginite,
pentru că nici şobolanii nu stăteau degeaba. O muncă, în fond, zădarnică şi un
joc destul de trist. Mă legănam pe picioare bolnăvicios, topit de slabă
nutriţie. Miriştea sub tălpile mele goale era un fel de acupunctură
moldovenească, nu mai puţin veche ca cea chineză, dar întrecând-o ca efect
curativ″.
Probabil că incomensurabila durere a mereu copilului
Vieru, dar şi grija ca aceasta să nu mai fie trăită, sub nicio formă, de către
copiii care, având avantajul de a se naşte mai târziu, nu au cunoscut drama
foametei şi a războiului, îl determină pe artist să se apropie de copii prin
intermediul poeziei, să le arate frumuseţea lumii, a plaiului natal, dulceaţa
păcii care trebuie gustată cu plenitudinea sentimentului că e cel mai mare dar
pe care oamenii pot să şi-l fac lor înşişi. Fără pace, ţine Grigore Vieru să-i
atenţioneze pe micii cititori care vor fi conducătorii lumii de mâine, nu este
posibil niciunul din elementele indispensabile unei vieţi fericite pe care o
descrie în Mulţumim pentru pace: nici pâinea albă, care, evident, e în poezia
lui Grigore Vieru mai mult decât un simplu aliment, nici voioşia zburdalnică a
copilăriei, nici cântecul duios al fluierului făcut de tata (şi poate că nici
tata, aşa cum a fost în cazul poetului) şi nici chiar pomii plini de floare sau
cerul luminos.
Poeziile pentru copii ale lui Grigore Vieru au un
vădit caracter educativ. Majoritatea lor dezvăluie capacităţile de pedagog
înnăscut ale artistului. Prin catrenele sale pe care copiii le pot memoriza cu
uşurinţă datorită ludicului şi muzicalităţii din ele, Vieru altoieşte în
conştiinţa micilor cititori valori general-umane, respectul faţă de părinţi,
dragostea pentru patrie şi pentru limba maternă. Important e că reuşeşte să
facă acest lucru fără a fi plictisitor deloc, ba chiar mai jucăuş şi mai vesel
decât, poate, toţi educatorii şi învăţătorii cu toată metodica şi metodologia
pe care aceştia au învăţat-o pe băncile şcolilor. Grigore Vieru, posedând o
artă deosebită a laconicului, a concisului încărcat de semnificaţii profunde,
îi spune micului şi fidelului său cititor.Poezia pentru copii a lui Grigore
Vieru se identifică cu bucuriile şi „nefericirile” copilăriei, este, cu
certitudine, mai mult decât o carte, ea capătă proporţiile unei mari şcoli, ale
unui templu în care copiii sunt iniţiaţi în tainele cunoaşterii vieţii şi ale
receptării frumosului artistic.
Bibliografie
Cimpoi, Mihai Univers matern, univers
al copilăriei, prefaţă la Vieru, Grigore Opere alese,Literatura
artistică, Chişinău, 1984
Grigore
Vieru ,Poezii, Editura “Literatura artistică”, Chişinău, 1983
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu