Hariga Mihaela-Beatrice
Prof.înv.primar, grad I,
Școala Gimnazială „Grigore Antipa”
Botoșani
De la
mic la mare, de la mare la mic, oricare știe câte ceva din bibliografia marelui
poet Grigore Vieru.
Un chip
blând, o minte strălucită, un om bun și iubitor de oameni, iubitor de țară. Așa
era Grigore Vieru, poetul român născut dincolo de Prut. Așa l-au perceput nu
doar apropiații, ci și aceia care și-au „intersectat drumul” cu opara sa.
''Există trei prilejuri de a te cunoaște pe tine însuți: munca, iubirea și
cumpăna''. ''Patria este ca un copil: dacă uiți de ea, poate să plece de
acasă''. Sunt două dintre credințele poetului de la a cărui plecare în veșnicie
se împlinesc opt ani la 18 ianuarie 2017.
Creația viereană izvorăște limpede, cu
demnitate și convingere în necesitatea dreptății sale. Poezia sa a schimbat,
practic a mișcat din loc valoarea poeziei țării noastre. Până la Vieru s-a
scris sub influența celor de la conducere, cenzura fiind impusă pe acele
vremuri. ,,Scriu nu pentru că sunt poet, ci pentru că am văzut în copilărie cum
curgea Prutul” zicea Grigore Vieru. Marile teme care sunt prezente în creația
sa: mama, iubirea, graiul, copilăria vor fi mereu actuale, fiindcă acestea
izvorăsc din divinitate și nu pot fi mișcate de nimeni și nimic.
Creația sa
care a fost pietrificată cu ajutorul cuvintelor este înălțătoare prin faptul că
venerează verbul matern, dragostea de neam... Izvoarele de inspirație a
poetului sunt simple zile de Paști și de Crăciun. Dar anume această simplitate
înseamnă toată măreția vieții care alcătuiește Universul.
Grigore Vieru poate fi numit poet al
copilului, deoarece copilăria care este reflectată în opera sa este una
nevinovată. Ea reprezintă o lume cu lucruri complexe, dar totodată simple.
Poetul vede copilăria ca perioada de viață a omului când acesta este cel mai
fericit, cel mai bucuros. Omul este copil, iar asta înseamnă că se bucură de
orice rază de soare, de orice picătură de ploaie.
Odată cu tinerețea, acesta începe să
iubească. Iubirea în creația lui Grigore Vieru este una care ,,mișcă sori și
stele”. Acest sentiment dat de Dumnezeu, nouă, oamenilor, ar trebui să semene
în sufletele noastre doar speranță, bucurie, și desigur, puterea de a ierta.
Cum spunea, de altfel și Lucian Blaga: ,,Iubind ne-încredințăm că suntem”.
Deci, opera poetului reflectă perfect iubirea împlinită, iar pe cea neîmplinită
acesta o reprezintă ca condiție a omului de creație.
Și după o copilărie veselă și o iubire necondiționată, omul
vierean n-a uitat de cea mai importantă persoană din viața lui, mama. Pentru că
totul începe de la ea, Grigore Vieru închină mai mult de jumătate din creație
mamei. În opera sa putem echivala cuvântul Univers cu mama.
Grigore Vieru s-a remarcat și din punct de vedere al unui salvator al
valorilor umane. Opera lui ne-a menținut demnitatea de neam, ne-a hrănit-o cu
speranță și cu putere de a continua cu fruntea sus. ,,Ne-am ținut veșnic de
limba română într-un deșert aprins în care singura umbră era- umbra ecoului”,
zicea poetul. Creația lui a fost și rămâne umbra ecoului care ne-a apărat limba
română și demnitatea de neam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu