Răileanu Raluca, profesor înv. primar, gradul I,
Școala Gimnazială Nr. 13 Botoșani
Grigore Vieru-un chip blând, modest, cu o însuflețire aparte, personalitate
cunoscută de generația mea, mai ales prin intermediul mass-mediei. Fără o
aplecare deosebită asupra activității sale, am fost surprinsă de spiritul cald,
de permanenta preocupare față de poporul său, de autenticitatea sa care s-a
conservat parcă peste trecerea timpului și peste generații.
Faptul
că își avea originile în dulcea Basarabie, pământ frământat în vremuri grele,
având-o doar pe mama sa alături, l-a apropiat și mai mult de Dumnezeu, credință
ce l-a însoțit pe tot parcursul vieții și al cărei mesaj este transmis în versurile
sale. Din aceste ținuturi și-a alimentat forța și profunzimea așa cum un copac
se hrănește cu seva gliei în care și-a înfipt rădăcinile. Poezia Ars poetica împărtășește crezul
artistului care se arată rod al neamului său. Poetul s-a identificat cu
bucuriile și suferințele poporului său, a simțit vibrația sa și a cântat
durerile Basarabiei ce veșnic a tânjit din cauza ruperii de patria mamă. În
poeziile sale surprinde chinul înăbușit și rostește strigătul neamului său. „Scrisoare din Basarabia” transmite
suferința acestui popor pe care cititorul o simte aproape fizic. Totul este
îmbrăcat în resemnare, credință în forța divină și în iubire: „Mi-e dor și vă sărut.”
Tema
istoriei este prezentă în scrierile sale ca un reper al autenticității, al
valorii, al românismului, răspuns al tuturor întrebărilor esențiale.
În
operele sale, cuibul părintesc,
părinții, credința în Dumnezeu sunt valori absolute, surse de
regenerare, de bucurie și de melancolie. „Casa
părintească nu se vinde”- vers ajuns o cugetare, un îndemn adresat
semenilor spre a nu-și înstrăina, nu atât bunul, cât valoarea sentimentală a
locului unde au crescut, considerând că prin înstrăinare te dezrădăcinează. În
casa părintească te vei regăsi iar copil, acolo îți vei aminti de valorile
cultivate de părinți și oricât se vor deprecia aceste valori din cauza timpului
sau a valurilor vieții, acasă le vei găsi vii și nealterate. Tot în casa
părintească vei găsi chipul mamei, atât de drag poetului, pe care l-a așezat
între sfinții lui Dumnezeu. Mama, întruchipare a tot ce este mai bun, este
prezentă în poeziile lui Grigore Vieru în multe detalii “Chipul tău, mamă”, „Mamă,
unde ești”,” Mamei”, „Buzele mamei”, „Mâinile mamei”, „Mi-e dor de tine , mamă”.
Se amestecă sentimente de
melancolie și dragoste, de venerare și forță, de răbdare și credință pe care
autorul le-a purtat în suflet oriunde s-a aflat.
La câtă
gingășie cuprinde sufletul său, ar fi fost aproape imposibil să nu se apropie
de universul inocent al copilăriei. A bucurat micuții cu versuri de o ușurință
firească, dar care ascund semnificații profunde surprinzând elemente din
universul apropiat lor, toate prezentate într-un spirit ludic. Câți copii nu au
vorbit cu mamele, cu bunicile lor despre “Puișorii”, „Ursul”, „Vaca”, „Racul”, „Gâsca”,
„Albinuța” .
Și cum patriotismul,
românismul l-au preocupat mereu, a
surprins în versurile sale însuși sufletul românesc— pe Eminescu. Ca un
discipol cuminte, care așază valoarea acolo unde-i este locul, Grigore Vieru
elogiază poetul nepereche, fir de aur
în urzeala valorilor românești, considerându-l înaintaș și, în același timp,
contemporan, element de definire națională. Justificată este denumirea lui ca „Lacrima lui Eminescu”.
Și dacă viața omului pe pământ e
limitată în timp, spiritul nu moare niciodată, opera dăinuie, fiind izvor de
înțelepciune. Grigore Vieru este un model prin viața trăită și prin opera ce a
lăsat-o. În ea, noi, cei atât de încercați de incertitudinile vieții putem găsi
răspunsuri, repere, exemple de bună practică.
Salut inițiativa acestiu proiect,
ca moment de comemorare, dar și ca lecție pe care o putem învăța an de an cu
acest prilej, cu siguranță, găsind întotdeauna ceva nou ce nu ne-a surprins
până acum.
Bibliografie:
1. Caraman,
Viorica Ela-- ,,Grigore Vieru și Emil Cioran în circumferința ideilor comune’’,
în Revista Limba Română, Nr.1-4,2009
2. Doinaș, Șt.Augustin—“Orfeu
și tentația realului”, Editura Eminescu, București, 1974
3. Simion,
Eugen, --,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi’’,în Caiete critice,
Nr.1-3, 1974
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu