Ojog Camelia,profesor învățământ primar,grad
didactic I,
Școala Gimnazială
,,Grigore Vieru’’ Botoșani
Grigore Vieru a fost incontestabil,o
voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei românești.Versurile sale au
ilustrat ,într-un regim al excelenței
rostirii lirice,stări de spirit de o rară autenticitate ,conturate în enunțuri
poetice armonioase și limpezi, sugestive
și sincere.
Opera
lui Grigore Vieru este foarte
vastă,cuprinzând volume de versuri, povestiri și cântece.O parte din creația sa,
și anume cea dedicată copiilor , a adunat-o în volumul intitulat ,,Albinuța “,volum
de o valoare deosebită ,conținând pe lângă poezii și cântece ,o mulțime de probleme
în versuri, ghicitori ,litere și cifrele însoțite
de catrene,precum și versuri ale poeților români și basarabeni adecvate vârstei
celor mici.În cele ce urmează voi face referire la poezia lui Grigore Vieru
dedicate copiilor și copilul Vieru din poezia dedicată copiilor.
În adâncul sufletului său a fost toată viața
un copil.Pentru copii,poetul a semănat în versuri raze de soare și stropi de
ploaie.Grigore Vieru este un mare poet româ,un
ecou al ,,moșiei sale-Basarabia”.
Titlul acestui material este o parafrazare a
unei afirmații a poetului Grigore Vieru :,,Trebuie să ai neapărat un copil în
adâncul ființei tale, fără el n-ai făcut nimic “sau aceeași afirmație în versuri
,,iar lui/viața i-a dat/lucru care-i mai
greu:/ să rămâi copil mereu”
Grigore Vieru poate fi numit poet al
copilului, deoarece copilăria, așa cum este oglindită în opera sa ,este una
nevinovată.Ea reprezintă o lume cu lucruri complexe,dar totodată simple.Poetul
vede copilăria ca perioada de viață a omului când acesta este cel mai
fericit,cel mai bucuros.omul este copil
,iar asta înseamnă că se bucură de orice rază de soare , de orice picătură de
ploaie.Deseori poetul afirma că poezia pentru copii l-a salvat în vremurile
tulburi ale vieții,iar creația lui a adus lumină și înțelepciune micilor
cititori.Grigore Vieru aduce în literatură o deschidere sufletească
extraordinară,un univers care e numai al copilăriei,un univers care e minune,e
taină.
În sprijinul acestei afirmații poetul așterne
pe hârtie antologia de versuri adresate copiilor ,volumul ,,Albinuța” ,volum de
o deosebită sensibilitate, dar și cu un profund mesaj patriotic.Iată un exemplu
,,Frumoasă e țara/când stai s-o
privești,/Cu munte ,cu mare/Cu văi ca-n povești/dar și mai frumoasă-i /Când
știi să citești”.
Irina Petrașil ,în prefața culegerii,îl
numește pe Grigore Vieru ,,poetul lucrurilor simple și pure,al începuturilor și permanențelor”. ,,Albinuța”
este o carte ce se adresează copiilor basarabeni și autorul s-a străduit ,cu
generozitate și modestie,să adune laolaltă tot ceea ce putea să servească
recuperării demnității naționale prin intermediul scrisului latin și al
literaturii române.Poezia ,,Graiul meu” exemplifică această idee :,,I-auzi ,tu, ce
sunet/Plin de sărbătoare;/Parcă zboară-albine,/Parcă
trec-izvoară./Graiul meu,graiul meu;/Pasăre măiastră!/Graiul meu,graiul meu;/Nemurirea noastră”,cu referire la frumusețea limbii,iar țara pentru poet este,,caldă ca și lacrima” în poezie ,,Există o țară”: ,,Există o țară/Ca din povești,/Alta mai
frumoasă/Nu mai întâlnești,/Există o țară,/A mea mereu/Care îi place/Și lui Dumnezeu,/Țara
mea,țara mea/Caldă ca și lacrima”.
Dăruit
și copiilor din România,volumul are o valoare de document sentimental.Cartea
este un abecedar,un ghid de lectură, multe versuri fiind puse pe muzică pentru
copiii mici.Fiecare filă conține un
elogiu al limbii române.Din poezia lui Grigore Vieru copiii află că trebuie
să-și iubească țara nu pentru că este frumoasă,ci pentru că este a lor.Meșter
neîntrecut al metaforei,poetul transmite micului cititor ideea de frumusețe a
limbii materne.În
acest sens aș exemplifica poezia ,,Frumoasă-i limba noastră”: ,, Pe ramul verde tace/O pasăre măiastră,/ Cu drag și cu
mirare/Ascultă limba noastră./ De-ar spune și cuvinte/Când cântă la fereastră/ Ea le-ar lua,știu bine,/Din limba sfântă-a
noastră.”
Poezia ,,Mai avem” este o îmbinare ,o împletire de frumusețe,bogăție și
patriotism, vitejie, eroism: ,,Mai avem
și un Ștefan, / Nu doar spice mari pe lan ,/Mai avem și Brâncoveni,/Nu doar
vesele poieni,/ Și-un Mihai-pe cel Viteaz/Nu doar mere,nu doar praj./ Mai avem
pe Iancu noi,/ Nu doar struguri dulci și moi./Mai avem și Mărășești,/ Nu doar
jocuri și povești.”
Această
apropiere a poetului de micii cititori este una reușită,deoarece în spațiul
imaculat al poeziei pentru copii,poetul
se regăsește pe sine,ea constituie pentru acesta
ploaia curată care îl spală de colbul zilei,îl înseninează și îl întărește
pentru plug.Acestă apropiere se realizează și pentru că,așa cum spune Mihai
Cimpoi,poetul dispune de toate calitățile necesare în acest
sens:,,bunătate,tact, inteligență, fantezie vie,dragoste față de toată ființa
fragedă.”
Prin
intermediul metaforelor pe care le creează în poeziile sale,poetul explică
copiilor o serie de realități,fenomene ale naturii,norme de conduită.De
pildă,țurțurul se topește pentru că este
altceva decât o bomboană a soarelui din care acesta gustă cu plăcere când
răsare în zilele friguroase de iarnă:,,Sub
streașina saraiului / Stă bomboana soarelui / Stă-n amiază și străluce…?/
-Dulce-i soare/ -Tare dulce!”De
asemenea,soarele primăverii este comparat cu un ou de ciocârlie ,,Cald e soarele-n câmpie/Ca un ou de
ciocârlie”,ori
cu o pâine mare ce răsare pentru toți copiii lumii ,,Peste codrul meu străbun /Iese soarele cel bun ? Iese rumen peste
mare / Peste văi și munți cu brume /Ca o pâine mare-mare / Peste toți copiii
lumii.”
Copiii
vor accepta explicațiile poetului pentru că << ,,poetul are în persoana copilului nu un învățăcel, căruia
trebuie să-i dea sfaturi ,ci un convorbitor
egal,pe care,ținând un ou găsit pe prag,nou ca roua și ,,cald ca gura mamei
mele”
,îl poate întreba ca pe un om care l-a citit pe Kant:,,Luri-la,lumină lină, /Ia
ghiciți ce am în mână: / E rotund, alb ca o floare , /Nu e mare ,capăt n-are!”>>(M.Cimpoi,1983,p.8)
Poetul reușește ,prin intermediul jocului , al
metaforei și al personificării să ,,traducă” o
complexă filozofie a vieții și a cunoașterii realității înconjurătoare pe
înțelesul copiilor,urmând,așa cum afirmă criticul Mihai Cimpoi,filozifia lor
elementară,care însă nu este mai puțin serioasă decât a maturilor.În acest
sens,se poate afirma că poezia lui Grigore Vieru constituie,pentru multe
generații,alături de cei șapte ani de-acasă,întâia și cea mai durabilă școală a
adevăratelor valori, a omeniei și a bunului-simț.
Instructiv este și jocul din poezia
,,Curcubeul” ,pe care cenzura a interzis-o
întrezărind în ea culorile tricolorului românesc.Cei trei tovarăși de
joacă-crețul,cârnul și pistruiatul-au dat curcubeul jos și l-au împărțit între
ei,luându-și fiecare câte o culoare:primul- galbenul de soare ,al doilea-
albastrul de cicoare ,iar al treilea a ales roșul.Mărul discordiei dintre cei
trei ,,băieți nătăfleți”este al cui curcubeu e mai frumos,când,de fapt,
niciunul din ei nu este posesorul curcubeului, ci doar al unei singure culori.Morala pe care micuții
o pot desprinde din această poezie este aceea că frumosul poate exista numai în
unitate,nu și atunci când dezmembrezi unitatea lui.
Versurile lui Grigore Vieru au un profund rol
pedagogic.Copilul este învățat să-și cinstească părinții,să-și iubească
țara,plaiurile natale,să prețuiască limba care ,prin forța ei, aduce unitatea cu
cei ce sunt și cu cei ce au fost…,,O mamă” (
,,Mama coace pâine, /Soare în ferestre /Soarele e unul /Mama una este”. ,,Și pe
deal,și pe vâlcele/ Zboară două rândunele, / Dar nu-s ele rândunele , /Ci-ale
maicii mânuțele.// Când se duc pe dealul poamei, /Să săruți mâinele mamei. /
Cine mâinele-i sărută , / Parcă merge și-i ajută”.)
Poetul basarabean a iubit
copilăria și copiii .Într-unul din
gândurile sale se poate observa credința sa privitoare la rolul copiilor și
dorința de reîntoarcere la copilărie: ,,Când nu va mai fi zăpadă ,copiii vor
face un om din iarbă ,cand nu va mai fi iarbă ,copiii vor face un om din pământ
, când nu va mai fi nici pământ ,copiii vor face un om de piatră ,când nu va
mai fi nici piatră, umbra unui om de cenușă se va profila pe cer-și nu vor mai
fi nici copii atunci…”
Poeziile pentru copii ale lui Grigore Vieru au un vădit caracter
educativ.Majoritatea lor dezvăluie capăcitățile de pedagog înnăscut ale
artistului.Prin catrenele sale pe care copiii le pot memora cu ușurință
datorită ludicului și muzicalității din ele,poetul sădește în conștiința micilor cititori valori
general-umane,respectul față de părinți ,dragoste pentru patrie și limba
maternă.
Este important că reușește să facă acest
lucru fără a fi plictisitor ,ba chiar jucăuș și vesel, posedând o artă
deosebită a laconicului , a concisului încărcat de semnificații profunde .Îi
spune micului cititor : ,,Mama ne
mângâie, / Soarele lucește , /Soarele e unul ,/ Mama una este,”și aceste patru
versuri ,care constituie o metaforă revelatoare ce plasează mama,ca simbol al genezei,în centrul existenței umane ,așa cum soarele
este centrul universului și dătător de viață,vor înrădăcina în conștiința
micuților această imagine a mamei-soare,imagine ce se va păstra ,peste ani,în
dimensiunile subconștientului. Valoarea, adevărul şi reprezentativitatea
poeziei lui Grigore Vieru fac din regretatul poet o prezenţă emblematică a
literaturii române contemporane.
Bibliografie:
1. Cimpoi, Mihai – Metafore asemenea pâinii,
prefață la Vieru, Grigore Poezii,
Editura Literatura artistică, Chișinău, 1983
2.Vieru, Grigore – Scrieri alese, Editura
Literatura artistică, Chișinău, 1984
3.Vieru, Grigore – Cel care sunt, Editura
Literatura artistică, Chișinău, 1987
4. Revista Ȋnvăţământ Preşcolar, Bucureşti - 1995 – LUMEA COPIILOR – Antologie de poezii pentru copii;
5. Editura Didactica şi Pedagogică, R.A.
Bucureşti – 1994 – ALBINUŢA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu