Grigore Vieru - ,, Copilul cel mare al neamului românesc ,,

Numele: Răduțac Mirela

Disciplina: Limba și Literatura Romană, Grad didactic –

Școala Gimnazială Nr. 1 Manoleasa

,, O casă ,

           O mamă ,

           Un grai

           Atât mi-e de-ajuns pentru trai .”

        Aceste cuvinte , la prima vedere simple dar cu rezonanță nemaipomenită, îl caracterizează pe Grigore Vieru , cel care pleca în fiecare zi în minele de aur ale graiului matern , după măria sa <<cuvântul>>.

        Deși limbajul poeziilor sale este simplu , accesibil pentru toată lumea , mesajul lor e profund , mereu ascuns printre rânduri . Nu oricine descoperă mesajul poeziilor sale ci doar cei ce-și iubesc : limba , țara , mama , neamul …

        A citi poezia lui Vieru e ca și cum ai coborî într-o cetate fermecată , în care printr-un cuvânt se face ziuă , prin altul se face noapte , un cuvânt te înalță spre soare și te face să te simți iar copil , altul te coboară în întunericul pământului amintindu-ți că trebuie să lupți , că viața nu-i mereu o pajiște cu flori roz , cuvinte – mamă ,  găsești aici , cuvinte – ploi sau aer , cuvinte limpezi ca izvoarele Basarabiei , cuvinte care te îndeamnă să rămâi în împărăția operei vierene și să meditezi ...

        Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet – a fost sufletul Basarabiei !

        Un om cu inimă mare , blând , bun , sincer , simplu , care s-a revoltat împotriva nedreptății – acesta a fost Grigore Vieru iar calitățile enumerate scot în evidență personalitatea marelui poet.

        În Basarabia se afirmă chiar , metaforic vorbind că Grigore Vieru este un adevărat DEX. , deoarece Grigore Vieru = mamă , patrie , limbă , dor , casă , pâine ,neam , izvor , iarbă ,                                                                                                                                                  curcubeu , soare , cer , pom , stea , Dumnezeu …

        ,, Sunt omul duminicii … / Îmi ajunge o singură pâine / Cum zilei _ Un singur soare .’’

 Așa se autodefinea poetul , om cu inimă de aur care știa să iubească deopotrivă și firul de iarba și raza de soare și mama și țara și neamul și mai presus de toate  , pe Dumnezeu .

        Dacă unii filosofi susțin că ,, iubirea ’’ este relația dintre două persoane , alții afirmă că relația dintre individ și întreg , se numește ,, Dumnezeu ’’. De fapt e ceea ce spunea Iisus Hristos : ,, Dumnezeu este iubire ’’.

        Cu siguranță acesta este motivul pentru care scria poetul : ,, scriu pentru că vreau să-l văd pe Dumnezeu de aproape ’’ acum sigur sublinia .

        Simplu și bun , fără egoul de care mulți dau dovadă , Grigore Vieru este ,, iubirea ’’ , iar  ,,iubire’’ este însăși Dumnezeu .

        După părerea mea este posibil ca poetul să nu-l fi văzut pe Dumnezeu , dar să fi devenit el însuși Dumnezeu .

        Iubirea – este cea mai frumoasă temă a poeziei sale , dar niciodată egal împărțită între mamă și iubită .

        Pentru poet , mama este un cuvânt sfânt dar și obsedant . Prezența ei reprezintă pentru Grigore Vieru acea stare de bine , pe când pierderea ei echivalează cu pierderea vârstei de aur a copilăriei :

         ,, Precizând pe mama /Mi-a rămas Patria / Dar nu mai sunt copil . ’’

Criticulbasarabean M. Cimpoi afirmă că pentru Grigore Vieru ,, nu principiul matern este izvorul izvoarelor ’’ ci însăși copilăria cu lacrima ei , care nu devine niciodată << perla >> ci se conservă în întreaga sa puritate , naturalețe .

        Așadar , poezia lui Grigore Vieru pornește din copilărie iar mama ,, înălțată la steaua ei ’’ ,devine nemuritoare si continuă să trăiască în patrie , în iarbă , în flori …

        Citind poezia viereană închinată mamei , ajungem la concluzia poetului : ,, dintre toate religiile , cea mai frumoasă este mama . ’’

        Frumoasă și nemuritoare îmi închipui că mama poate fi și acea câmpie din timpul verii , galbenă ca aurul , presărată cu cele mai frumoase flori de câmp în care Grigore Vieru a semănat ( și va mai semăna de acolo de Sus ) grâul limbii române și al dragostei de neam .

        Citiți poezia lui Vieru , priviți câmpiile aurite mângâiate de macii roșii și încercați să treceți dincolo , peste toate acestea pentru a-i descifra taina !

        Este simplu , deoarece și cei săraci și cei bogați și cei mici și cei mari , toți vibrăm la rostirea cuvântului <<  mama >> - pentru că în acel moment ,, o lacrimă de vis își face drum spre infinitul sufletului nostru ’’.

        Și mă întreb , de ce spre infinit ? – dar iată c-am găsit si răspunsul : pentru că este locul de unde am venit !

Bibliografie

Opere – Grigore Vieru

Articole despre Grigore Vieru – Mihai Cimpoi , Claudia Balaban , Spiridon Vangheli

Biblia  ,  Calea perfectă–Osho .