Al cincilea anotimp

Macovei  Daniela , bibliotecar 

Şcoala Gimnazială “ Ştefan cel Mare” – Botoşani

„ Am vrut să ajung cioban la o stână din Carpaţi, dar Dumnezeu m-a ajutat să ajung la Academia Română” – Grigore Vieru

Rezumat:Grigore Vieru, poetul, care o viaţă de om serveşte cu dăruire poezia. Contemporan cu noi, el este şi un exponent al ideilor dominante în conştiinţa noastră naţională pe care le exprimă artistic şi le îmbogăţeşte cu sufletul său. E un poet fructuos, mereu sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre.

 Un cuvânt despre poetul Grigore Vieru produce emoţie, trăire firească impusă dincolo de toate ce se produc în viaţă, împreună cu alţi creatori iluştri, reprezintă o şcoală poetică, în care poezia este chiar viaţa şi sufletul omului. 

Întreaga operă a lui Grigore Vieru creează un univers magic. Un univers plin de inocenţa copilăriei şi de iubire faţă de oameni, patrie şi limba română.

În satul Pererita, judeţul Hotin, de pe malul stâng al Prutului , se naşte în 1935, pe 14 februarie, Grigore Vieru, într-o familie de ţărani( Eudochia şi Pavel Vieru).Rămas de timpuriu, orfan de tată, va elogia în poeziile sale, tot ce a fost pentru el ,fiinţa mamei. A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează şcoala medie din oraşul Lipcani, pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează editorial ( fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii” Alarma”. În 1058 a absolvit Institutul Pedagogic „ Ion Creangă” din Chişinău. Se angajează ca redactor.  La 8 iunie 1960 se căsătoreşte cu Raisa Nacu, profesoară de limba română şi latină, care-i va dărui doi băieţi: Tudor şi Călin. Primeşte nenumărate premii şi distincţii de care este foarte mândru „ Mi s-a jilăvit inima de bucurie în ziua când am fost primit în Academia Română. Acea emoţie, ca şi cea produsă de editarea celor trei cărţi a rămas şi azi la fel de proaspătă.”

Mă aflu printre acei fericiţi ce au cunoscut universul magic creat de Grigore Vieru. L-am descoperit destul de târziu, având la rândul meu copii, când am descoperit intr-o librărie „ Albinuţa” lui Grigore Vieru. Neştiind, de magia versurilor, m-am bucurat şi în copilărie urmărind filmul „ Maria Mirabela”, versuri pe care le fredonam fascinată. Bunătate, sinceritatea, seninătatea  şi chiar veselia cu care vindecă tristeţile copilăriei, ne impresionează profund . Ne dă tuturor o adevărată lecţie de viaţă.

În viziunea poetului „ Femeia este al cincilea anotimp”, plin de culoare, vers, muzică şi sentimente.

La Vieru, misterul mamei şi al maternităţii este legat de misterul copilului şi copilăriei. El spune „Copiii scriu pe zăpadă numele mamei cu atâta bucurie, de parcă dânşii au descoperit numele ei şi strălucirea zăpezii”. După moartea mamei , poetul pune o piatră funerară comună( pentru mama şi pentru el), cu următoarele epitafuri: „ Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil”, „ Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi”, cuvinte profunde, pline de semnificaţie, ce ne aduc pe toţi cu picioarele pe pământ.

Resimţind acut teroarea istoriei, poetul basarabean ţine să evite înstrăinarea prin întoarcerea frecventă la izvoare, la matricea românismului, să refacă întregul dezmembrat. Versurile sale calme şi calde sunt pline de învăţături, de bun simţ, adresate copiilor, tinerilor, lumii întregi.” Tu fiule să nu te superi,/ Că-ţi dau mereu poveţe,/ Nu-i rea povaţa niciodată,/ Nici chiar la bătrâneţe.”

Îşi exprimă dragostea de ţară şi faţă de limba română , în mult poezii, dar este tranşant ,când i se propune să scrie alt imn de stat , în afară de „ Deşteaptă-te române”zicând „ Dreptatea istorică va blestema poeţii şi compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului Naţional –Deşteaptă-te

Române, cocoţându-se ei în locul strălucirii şi necesităţii lui istorice”. În 1989 este ales Deputat al poporului, precizând „ Nu fac parte din nici un partid politic. Doar din Partidul Limbii Române”.

Ion Creangă şi Mihai Eminescu sunt scriitorii ce îl inspiră, de la Creangă ia darul şi dragostea poveştilor pentru copii iar de la Eminescu ia, sensibilitatea versului, puterea şi tăria de a spune adevărul şi de a apăra poporul român.

Multe din versurile sale sunt cântate de diverşi solişti. Se remarcă Ion şi Aldea Teodorivici prin vocea lor duioasă, plină de candoare înlăcrimată şi disperare stăpânită.

Academia Română îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.

În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

În 2007 Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova îi conferă titlul de Doctor Honoris Causa şi primeşte Medalia de Aur a Organizaţiei Mondiale de la Geneva pentru Proprietatea intelectuală.

Cele mai cunoscute scrieri sunt: ” Albinuţa”, „ Cât de frumoasă eşti”, „ Taina care mă apără”, „ Frumoasă-i limba noastră”, „ Rădăcina de foc”,” Fiindcă iubesc”, Să creşteţi mari”, „ Ghicitoare fără sfârşit”

Nicolae Manolescu, în „ Istoria Literaturii Române” îl încadrează pe Grigore Vieru , în capitolul „ Scriitori de dicţionar”.

Pe 16 ianuarie 2009 Vieru a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.

Pe Bulevardul Grigore Vieru din Chișinău este o plăcuţă comemorativă.

Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol. Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și o stradă din Iași poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naștere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor.

O stradă din Buzău îi poartă numele: Strada Grigore Vieru.

Multe se pot spune despre acest mare poet, dar pentru a-i duce nemurirea mai departe, avem datoria şi şansa de a-i citi scrierile , să ne bucurăm de ele, noi şi generaţiile viitoare. Pentru că se apropie primăvara şi pentru că sunt mamă, închin poezia „ Ghicitoare fără sfârşit”, tuturor mamelor de pe acest pământ.” Ce izvor/ Se ia după om?/ Glasul mamei./ Ce e dulce/ Şi de departe nu se aduce?/Buzele mamei./ Ce înălbeşte/ Şi nu mai conteneşte?/ Părul mamei …. Ce este nemărginit/ Şi nu calcă iarbă străină?/ Sufletul mamei”.

Bibliografie:

·         Grigore Vieru„ Taina care mă apără”, Iaşi, Ed. Princeps, 2008

·         Spiridon Vangheli, Grigore Vieru „ Albinuţa” – abecedar, ed. Litera Internaţional Iaşi 2001

·         Grigore Vieru „ Ghicitoare fără sfârşit” Chişinău

·         Nicolae Manolescu „ Istoria Literaturii Române”- Bucureşti