Fizica şi religia

,,Un pic de ştiinţă te îndepărtează de Dumnezeu, mai multă însă te readuce la El’’

autor Prof. Grădinaru Vranciu Cristina

Profesor de Fizică la Liceul cu Program Sportiv-Botoşani

Omul din totdeauna a fost frământat de sensul vieţii şi al morţii.Ca să se adapteze ideii de moarte nu există decât două căi: una se numeşte religie, cealaltă se numeşte ştiinţă. În secolul trecut, religia şi ştiinţa erau opuse una alteia: ştiinţa respingea ceea ce primeşte religia, ea interzicea ştiinţei să interpreteze cuvântul biblic. Mai târziu a început marea schimbare, o muncă invizibilă a fizicienilor, cei care gândesc realitatea. Înainte de 1900 ideea pe care ne-o făceam despre materie era simplă. Ştiinţa nu putea să se refere decât la materie, o frontieră naturală se ridica între spirit şi materie, între Dumnezeu şi ştiinţă.

Henri - Louis Bergson a presimţit marile schimbări conceptual aduse de teoria cuantică. Nucleul fierului este cel mai stabil din Univers. Putem face o călătorie în trecut până în epoca în care Pământul şi Soarele nu existau şi totuşi, metalul exista deja, plutind în spaţiul interstelar. La acea epocă, universul era constituit din nori imenşi de hidrogen, care s-au condensat, s-au încălzit şi au sfârşit prin a se aprinde formând stele mai mici.

Fizica modernă ne spune că Universul a luat naştere dintr-o explozie gigantică, ce a provocat expansiunea materiei pe care o vedem astăzi. Astrofizicienii iau ca punct de plecare primele miliardimi de secundă care au urmat creaţiei. La 10^-23s apare prima tranziţie de fază: forţă puternică (ce sigură legătura nucleului) se detaşează de forţa electroslabă (rezultată dintre legătura între forţa electromagnetică şi forţa de dezintegrare radioactivă).

După aproximativ 200 s, de la momentul originar, particulele elementare încep să se unească pentru a da naştere izotopilor nucleelor de hidrogen şi heliu.

,,Istoria a durat numai trei minute.’’ Din acel moment, lucrurile vor avea loc într-un ritm mult mai lent .

După 100 milioane de ani se formează primele stele, atomii de hidrogen şi heliu vor fuziona pentru  a da naştere elementelor grele. Dacă se admite că este posibil să descriem cu precizie ce s-a întâmplat cu 10^-43s după creaţia universului, întrebarea care se pune e ce s-a întâmplat înainte de aceasta? Fizicienii nu au nici cea mai mică idee despre ce ar putea explica apariţia universului.

Există în fizică un nou concept , cel al ,,vidului cuantic’’. Vidul absolut, caracterizat prin absenţa totală de materie şi energie nu există, chiar şi spaţiul care separă galaxiile nu este în totalitate gol. Vidul cuantic este ,,teatrul’’ în care are loc un ,,balet’’ nesfârşit de particule, care apar şi dispar într-un timp foarte scurt.

Dacă noi nu putem să înţelegem ce se află în spatele acestor teorii este datorită faptului că toate legile Fizicii pierd din importanţă în faţa misterului absolut care este Dumnezeu şi Creaţia lumii.

Ţinând seama de expansiunea actuală  a Universului, calculele arată că în urmă cu aproximativ 15 miliarde de ani, materia şi energia din Univers au fost concentrate într-o sferă primordială  care a avut o rază  aproximativ egală cu raza Soarelui. Densitatea materiei a fost enormă  iar temperatura a fost de ordinul miliardelor de miliarde de grade. Atunci s-a produs ,,marea explozie’’ a nucleului primordial, pe care autorii de limba engleză o numesc ,,Big Bang’’.

După ce s-a produs ,,marea explozie’’ materia şi energia au început să se extindă în spaţiu cu o viteză  foarte mare. În consecinţă, densitatea materiei şi temperatura a început să scadă. În Cosmos s-au format primele galaxii, în interiorul lor au apărut stelele şi planetele. Faptul că universul a avut o origine apropie ştiinţa de religie.

Bergson, înaintea multor fizicieni a sesizat ceva din misterul creaţiei. El a înţeles că lumea pe care o cunoaştem noi azi este expansiunea simetriei sfâşiate. Cel mai important mesaj pe care îl aduce Fizica este că ea a ştiut să descopere perfecţiunea de la originea Universului.

În secolul XX s-a produs însă o schimbare în opinia multor oameni de ştiinţă. După ce Einstein a elaborat teoria relativităţii, cercetările cosmologice au pus în evidenţă faptul că Universul se află într-o fază de expansiune. Au început să apară în cosmologie o serie de modele care pledau pentru ipoteza că Universul a avut un început şi va avea un sfârşit.

Pentru ca ştiinţa să se armonizeze cu religia ar trebui ca datele şi teoriile ştiinţifice să confirme într-un fel toate  afirmaţiile revelaţiilor divine ce provin din crearea lumii.

Apocalipsa lui Ioan vorbeşte despre faptul că la sfârşitul acestei lumi, creatorul va crea un nou cer şi un nou Pământ. Această referire sugerează clar o evoluţie ciclică la fel cum se prevăd  şi din unele argumente  aduse de ştiinţă.

postat de Pr. Liviu Botezatu