Împlinirea a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române

Împlinirea a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române

Prof. Moraru Mirela Elena

Școală Gimnazială nr.40 “Aurel Vlaicu”, Constanța



    Patriarhia Română reprezintă una dintre cele mai importante instituții ale ortodoxiei românești, având un rol esențial în viața spirituală, culturală și socială a țării. Anul 2025 marchează împlinirea a 100 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, un eveniment deosebit de important în istoria națională.
    Înainte de a deveni Patriarhie, Biserica Ortodoxă Română a funcționat sub diferite forme organizatorice, având Mitropolii puternice la Iași, București și Alba Iulia. În secolul al XIX-lea, odată cu Unirea Principatelor și formarea statului modern român, a apărut necesitatea unei Biserici autocefale. Astfel, în 1885, Biserica Ortodoxă Română a fost recunoscută ca autocefală de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.
    La 4 februarie 1925, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ridicarea Bisericii la rangul de Patriarhie, iar această hotărâre a fost recunoscută de autoritățile de stat și de celelalte Biserici Ortodoxe autocefale. La 1 noiembrie 1925, Miron Cristea a fost întronizat ca primul Patriarh al României, consolidând astfel poziția Bisericii în viața religioasă și națională.
    De-a lungul celor 100 de ani de existență, Patriarhia Română a avut un rol fundamental în promovarea valorilor creștine, sprijinirea educației religioase și conservarea tradițiilor naționale. De asemenea, s-a implicat activ în viața socială prin programe de asistență socială, ajutor pentru persoanele defavorizate și implicare în educație și cultură.
    Anul 2025 este marcat printr-o serie de evenimente și manifestări religioase și culturale care vor evidenția importanța acestui moment istoric. Se vor organiza slujbe speciale, conferințe, expoziții și proiecte menite să aducă în atenția publicului contribuția Patriarhiei Române la dezvoltarea spirituală și culturală a țării.
    Împlinirea a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române reprezintă un moment de reflecție asupra parcursului său istoric și a impactului pe care l-a avut asupra societății românești. Această aniversare subliniază continuitatea tradiției ortodoxe și importanța Bisericii în identitatea națională. Centenarul Patriarhiei Române nu este doar un moment de comemorare, ci și o ocazie de a reafirma importanța spiritualității ortodoxe în viața românilor și de a privi spre viitor cu speranță și credință.

Bibliografie:

1. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, ed. a 3-a, Iași, Editura

Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 2008

2. Pr. prof. dr. Ioan Rămureanu, Istoria bisericească universală, de Bucureşti 1992,

3.Tomosul Sfintei Patriarhii Ecumenice, nr. 1579”, în: Arhim. T. Simedrea, Patriarhia

Românească. Acte și documente, București, Tipografia Cărților Bisericești, 1926, p. 133.

Religia, Familia și Școala

 

                                         Religia, Familia și Școala

                    Pilonii Fundamentali ai Educației și Formării Umane

                                      Prof.  Moraru Mirela Elena

                  Școala Gimnazială Nr.  40 „Aurel Vlaicu”, Constanța

 

       În dezvoltarea unui individ, trei factori esențiali joacă un rol definitoriu: religia, familia și școala. Aceste trei elemente interacționează și contribuie la formarea valorilor morale, a educației și a identității personale.

       Religia oferă un set de principii morale și spirituale care ghidează comportamentul uman. Prin credință, oamenii găsesc sens în existența lor, învață despre compasiune, respect și iubire față de aproapele. De asemenea, religia oferă speranță și stabilitate în momente dificile, contribuind la formarea unei conștiințe etice puternice.

      Religia a fost dintotdeauna un factor fundamental în educația și formarea morală a indivizilor. Aceasta oferă repere etice clare, încurajează altruismul, responsabilitatea și respectul față de ceilalți. Valorile transmise prin religie, precum iubirea, compasiunea și sinceritatea, contribuie la crearea unei societăți mai unite și mai armonioase. Indiferent de confesiunea urmată, religia ajută la conturarea unui set de principii după care individul își ghidează viața.

      În multe familii, religia este un element central al vieții de zi cu zi. Copiii sunt educați conform tradițiilor religioase, învățând despre responsabilitate, iertare și empatie. Lăcașurile de cult și sărbătorile religioase devin ocazii de întărire a legăturilor familiale și comunitare.

      Familia este primul mediu în care un copil învață despre lume. Părinții transmit nu doar cunoștințe, ci și valori, obiceiuri și credințe. În familie, copilul învață ce înseamnă respectul, iubirea, sprijinul reciproc și responsabilitatea.

      În mod ideal, familia și religia se completează reciproc, oferind copilului un cadru stabil în care să-și dezvolte personalitatea. De exemplu, părinții care încurajează participarea la activități religioase îi ajută pe copii să înțeleagă importanța spiritualității și a eticii în viața lor de zi cu zi.

       Ora de religie ne obligă pe noi toţi, Profesori şi părinţi, să fim împreună păstrători şi lucrători ai acesteia, pentru a întări copiilor noştri discernământul moral, pentru a contribui la o bună înţelegere a culturii şi civilizaţiei omenirii şi implicit, pentru a ştii cine sunt ei şi care e menirea lor.

        Arta educaţiei pentru că ea are în mână chipul copilului de azi şi al tânărului de mâine. De

aceea, pentru o educaţie aleasă prin ora de religie, şi nu numai, avem nevoie unii de alţii,

profesori de părinţi, părinţi de profesori, pentru a face oameni prin oameni.

       Dacă familia este prima instituție a educației, școala este locul unde copilul își dezvoltă gândirea critică, cunoștințele academice și abilitățile sociale. Profesorii joacă un rol esențial în modelarea caracterului elevilor, promovând atât învățarea, cât și respectul pentru diversitate.

Școala are rolul de a furniza cunoștințe teoretice și practice, dar și de a dezvolta gândirea critică și abilitățile sociale ale elevilor.

     Școala trebuie să fie un spațiu unde elevii pot dezbate idei, pot învăța despre diferite culturi și credințe și pot dezvolta o atitudine tolerantă și deschisă față de lume. În acest sens, relația dintre religie și școală trebuie să fie una echilibrată, oferind elevilor oportunitatea de a-și cunoaște tradițiile, dar și de a respecta diversitatea culturală și religioasă.

     Religia, familia și școala formează împreună un triunghi esențial în dezvoltarea unui individ. Dacă fiecare dintre aceste elemente își îndeplinește rolul într-un mod armonios, copilul va deveni un adult responsabil, educat și cu principii morale solide. A educa tânăra generaţie în spiritul credinţei şi a valorilor morale, înseamnă a invăţa copilul ce este iubirea, toleranţa, respectul pentru aproapele, preţuirea omului şi a naturii, bunătatea, înţelegerea, cine sunt sfinţii şi cum ii putem urma.

    Religia, familia și școala sunt piloni esențiali în procesul de educație și formare umană. Prin colaborarea armonioasă dintre acești factori, individul poate beneficia de o dezvoltare echilibrată, atât din punct de vedere moral, cât și intelectual. Societatea modernă trebuie să mențină și să consolideze aceste instituții pentru a asigura un viitor bazat pe valori autentice și pe respect reciproc.

   

 Bibliografie:

1.     Bucuroiu, Arsenie, Răzvan, 2006, Revista  Lumea credinţei, luna mai.

2.     Pr. Rose, Serafim, 2007, Ortodoxia şi religia viitorului,Editura Sofia, Bucureşti.

3.     Salade, Dumitru, 1998, Dimensiuni ale educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

4.     Soloviov, Vladimir, 1994, Fundamentele spirituale ale vieţii, Editura Deisis, Alba-Iulia.

5.     Timiş, Vasile, 2004, Misiunea Bisericii şi educaţia. Atitudini, convergenţe şi perspective, Presa Universitară Clujeană, Cluj - Napoca.

6.     http://www.isjsb.ro/pesite/EDUCA%C5%A2IE%20%20ALEAS%C4%82%20%20PRIN%20%20ORA%20%20DE%20%20RELIGIE%20-%20Gabriela%20Fratila.pdf