Ivan Angela, Prof. înv. primar-gr.I
Școala Gimnazială Nr.7,Botoșani
Școala Gimnazială Nr.7,Botoșani
,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” –
aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de
limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat
întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă
monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet liric, cu o
sensibilitate mare dedică poezii sufletului omenesc. Poet al mamei, al dorului
şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor
sacre, aşa e definit Grigore Vieru.
Grigore
Vieru rămâne a fi un poet model în cultura română, dar în același timp și
extraordinar, de neîntrecut. El este asemenea unui satelit al ”Luceafărului”.
Poeziile sale stau la baza excelenței și originei bunei înțelegeri, compoziției
armonioase și creației autentice. Prin prisma melodioasă și desebitei limbi
române, Grigore Vieru a reușit să ilustreze cele mai distinse idealuri ale
spiritualității neamului, chiar și cu destinul său nefast, dar fermecător
oricum. Probabil, pentru că afecțiunea față de acest popor și plai natal n-a
avut limite pentru el. Nu există copil, elev sau matur care n-a citit și n-a
iubit creația scriitorului. Poeziile lui sunt ușor memorabile și se fixează în
conștiința oricui. Inimile fiecăruia dintre noi tresar, atunci când auzim
vreun vers al poetului, deoarece acestea sunt înarmate cu cele mai deosebite
mărci stilistice și conținând un amalgam întreg de pasiuni patriotice ascunse
printre rândurile vierene, care adunându-se în unison, te doboară și îți prefac
inima și, cu sufletul rigid, într-unul plăpând și insuflat de năzuință. Ți se
deschid ochii împreună cu conștiința și adorația față de neam, de plai, de
mamă, de frate și de bună credinţă, cum doar poetul a cunoscut-o.
Unitatea neamului, frăția dintre popoare
și evocarea unei istorii adevărate în detrimentul celei imposibile, au fost
temele care Grigore Vieru nu s-a sfiit să le expună în opera sa. Astfel
putem să afirmăm cu certitudine că una dintre ”stelele” literaturii române este
și va rămâne un erou național, ce a avut curajul mereu să vocifereze
nedreptatea la care a fost supus el și poporul său.Cel mai renumit poet al
generaţiei sale, prin modestia și simplitatea sa, a promovat cele mai frumoase
valori ale neamului nostru – iubirea față de mamă, față de limba română și
neamul românesc. Textele sale au avut un mare rol în deșteptarea conștiinței
naționale a românilor din Basarabia.
De-a lungul vieții, GRIGORE VIERU, a scris sute de poezii în care a redat făptura mamei, dorul de mamă, natura, dragostea, pacea şi copilăria. Majoritatea, însă, adunate în zeci de volume au fost dedicate copiilor. Deasemenea a scris versuri, povestiri și aforisme. Cele mai cunoscute publicații ale sale sunt: „Alarma”, „Un verde ne vede”, „Mama.”
De-a lungul vieții, GRIGORE VIERU, a scris sute de poezii în care a redat făptura mamei, dorul de mamă, natura, dragostea, pacea şi copilăria. Majoritatea, însă, adunate în zeci de volume au fost dedicate copiilor. Deasemenea a scris versuri, povestiri și aforisme. Cele mai cunoscute publicații ale sale sunt: „Alarma”, „Un verde ne vede”, „Mama.”
Grigore Vieru este mai mult decât un
poet, este însuşi sufletul Basarabiei. Pentru el dispariţia fizică nu înseamnă
moarte, el trăieşte prin poezie, prin frumosul cultivat. Tot ce e mai frumos
astăzi poartă numele lui Grigore Vieru. El a fost, este şi va rămâne Pilonul de
rezistenţă al Culturii Naţionale. Poetul a ştiut cel mai bine să aşeze alături
cuvintele precum Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi de aceea merită cununa
recunoştinţei noastre. Creaţia lui Grigore Vieru aduce dovada forţei
sacralizante a poeziei şi dragostei.
Versul său vădeşte o energie
creatoare în stare să apropie pe poet de Dumnezeu: „Scriu pentru că vreau să-L
văd pe Dumnezeu de aproape”, iată programul lui Vieru, formulat succint într-un
gând de-al său.
„Grigore Vieru este un Mare şi Adevărat poet. El transfigurează natura
gândirii în natura naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de
inimă pulsează şi îmi influenţează versul plin de dor, de curată şi pură
limpezire” (Nichita Stănescu).
Temele obsedante ale poetului sunt:
izvoarele, tradiţia populară şi cea clasică, limba în care te exprimi, în care
poţi râde şi plânge: „Şi doar în limba ta/ Poţi râde singur/ Şi doar în limba
ta/ Te poţi opri din plâns” (În limba ta).
Dar cea mai frumoasă temă a poeziilor
lui Grigore Vieru este iubirea niciodată egal împărţită între mamă şi iubită,
între siguranţa modestă şi darnică a mamei şi nesiguranţa geloasă a iubitei:
„Merg eu dimineaţa, în frunte,/ Cu spicele albe în braţe/ Ale părului mamei./
Mergi tu după mine, iubito,/ Cu spicul fierbinte la piept/ Al lacrimii tale” (Ars
poetica).
''Singuratic, cu plete lungi, romantice, cu capul puțin aplecat într-o
parte, cu fața suptă, ușor resemnată, cu privirile vii, curioase și
neliniștite, cu vorba înceată, moale, bine cumpănită, dar care poate căpăta
tonuri aspre, biblice'', îl descria academicianul Eugen Simion.
"Era un mare poet și un extraordinar prieten. Cred că rareori am
văzut în viața mea un om care să-și iubească țara cum o iubea el. Grigore trece
definitiv să asculte cântecul Prutului la el în sat. Știu că-l va auzi mereu și-și
va uni glasul cu el și acolo, sub pământ. Ce îndurerată se vede azi Basarabia,
privită din satul lui natal, Pererîta! Sunt convins că Podul de flori, pe care
l-a iubit atât de mult, azi începe să se schimbe în Pod de aramă, cu deschidere
spre inima Dunării și, de asemenea, spre inima Nistrului!", declara
scriitorul Fănuș Neagu.
''Cuvântul lui tună, ca să strălumineze bolți, și plouă, pentru ca lanul
să lege rod și mugurul să scoată frunze și flori'', scria scriitorul Nicolae
Dabija.
Poezia lui Grigore Vieru, la fel ca piesele muzicale scrise pe versurile
lui, rămân nu doar în patrimoniul literaturii sau al muzicii din Republica
Moldova, ci și în memoria tuturor românilor, pentru că Vieru a fost poetul
român de dincolo de Prut pentru care trecerea peste Podul de flori a fost cea
mai mare bucurie''.
Grigore Vieru este în generaţia sa de
basarabeni un fel de port-drapel, de-aceea o poezie precum Ridică-te, Basarabie
- o poezie de luptă şi unire, este compatibilă cu poezia Deşteaptă-te, române.
Bibliografie
Poeme,
cântece, confesiuni / Grigore Vieru. – Bucureşti ; Chişinău : Ed.
Litera Internaţional.–311 p.
Cele
mai frumoase poezii / Grigore Vieru.
– Bucureşti : Ed. Jurnalul, 2009. – 185 p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu