Grigore Vieru – printre marii poeți români ai tuturor timpurilor

Teodor Andrei, profesor pentru învățământul primar, gradul I,

Școala Gimnazială Nr. 7 Botoșani

Contemporan cu noi, poetul epocii noastre, Grigore Vieru este poetul simbol al neamului nostru. De o tristeţe luminoasă, poezia lui Grigore Vieru este leagănul spiritualităţii româneşti şi zălog al dăinuirii noastre în timp şi spaţiu. (Liliana Popuşoi)

Grigore Vieru a devenit de mai mulți ani un simbol al încercării de renaștere spirituală și națională în Basarabia postbelică. Păstrând proporțiile, el și generația sa reprezintă pentru aceasta provincie românească năpăstuită mereu de istorie ceea ce a fost, la începutul secolului, generația lui Goga pentru Transilvania. Similitudinea de destin are si o prelungire in plan poetic. Sub presiunea circumstanțelor, poezia se întoarce la un limbaj mai simplu și își asumă în chip deliberat un mesianism național pe care, în condiții normale, lirismul pur îl evită. Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija și toți care sunt cu ei cultivă în chip deliberat temele tradiționale și recurg la formule lirice mai accesibile, voind astfel să ajungă la inima unor oameni ținuți, de regulă, departe de rafinamentele poeziei moderne.

Criticul român Eugen Simion scrie că Grigore Vieru este poetul celor „trei sfinte teme”: Mama, Limba şi Dragostea. Considerat conştiinţa spiritualităţii româneşti în Basarabia, lui Grigore Vieru i se acordă în 1988 cea mai înaltă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen, iar în 1992 Academia Română îl propune la Premiul Nobel pentru Pace.

Dacă visul unora a fost să ajungă în cosmos, eu am visat viaţa întreagă să trec Prutul, declara odată poetul Grigore Vieru. Se pare că acest vis i s-a împlinit de mai multe ori pe parcursul anului 2008, deoarece  poetul a trecut anul acesta Prutul poate mai des decât a       făcut-o vreodată. 2008 a fost cel mai bogat an al meu, mă refer la bucuriile artistice pe care mi le-a adus el, ne-a declarat Grigore Vieru.

În decembrie 2008, în cadrul manifestărilor dedicate celor 600 de ani de la prima atestare a oraşului Iaşi, poetul Daniel Corbu declara că Grigore Vieru se numără printre cei mai mari zece poeţi români ai tuturor timpurilor. Taina care mă apără este o carte de referinţă a poeziei româneşti şi conţine cele mai importante realizări ale lui Grigore Vieru din ultimii 50 de ani. Volumul are 750 de pagini şi cuprinde peste 300 de cronici despre Grigore Vieru.

Marele lui model liric și moral este Eminescu («Eminescu este izvorul; este lacrima de foc a Universului»), iar cântecul îi pare a fi «sufletul urgent al vieții omenești». Format într-o ambianta străină, el se agață de limba materna socotind că limba unui popor este istoria lui.

Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul si-a făcut-o sieși, scrie poetul           într-un loc. Rămas orfan de tata (mort în război și îngropat in pământ străin) și-a adorat mama și a făcut din ea în poezie un simbol complex (țară. grai, istorie tragică, vatra a ființei etc.) Omul care jelește în poeme muzicale tragediile neamului său, este, în felul lui, un martir.

Îndrăgostit de muzică, şi-a oferit multe creaţii unor compozitori şi cântăreţi talentaţi, şi împreună au lăsat lucrări valoroase, unele adevărate imnuri naţionale, cântate pe mari scene publice. La succesul lor a contribuit şi fiorul mistic moştenit de la icoana Mamei sale, de la strămoşii săi crescuţi cu credinţa lui Dumnezeu şi Hristos Mântuitorul, dar şi inoculat de soarta tragică a crucificatei sale Basarabii natale”. (Iulian Filip)

Bibliografie:

1.      Adrian Păunescu, Un mare prieten, Jurnalul Național 266/2010;

2.      AGERPRES, Documentare, 2009;

3.      Ion Cristoiu, Grigore Vieru – poetul neamului, 2011;

Grigore Vieru – printre marii poeți români ai tuturor timpurilor

prof. Teodor  Andrei, profesor pentru învățământul primar, gradul didactic I

Școala Gimnazială Nr. 7 Botoșani

Contemporan cu noi, poetul epocii noastre, Grigore Vieru este poetul simbol al neamului nostru. De o tristeţe luminoasă, poezia lui Grigore Vieru este leagănul spiritualităţii româneşti şi zălog al dăinuirii noastre în timp şi spaţiu. (Liliana Popuşoi)

Grigore Vieru a devenit de mai mulți ani un simbol al încercării de renaștere spirituală și națională în Basarabia postbelică. Păstrând proporțiile, el și generația sa reprezintă pentru aceasta provincie românească năpăstuită mereu de istorie ceea ce a fost, la începutul secolului, generația lui Goga pentru Transilvania. Similitudinea de destin are si o prelungire in plan poetic.  Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija și toți care sunt cu ei cultivă în chip deliberat temele tradiționale și recurg la formule lirice mai accesibile, voind astfel să ajungă la inima unor oameni ținuți, de regulă, departe de rafinamentele poeziei moderne.

Bibliografie:

1.      AGERPRES, Documentare, 2009;

2.      Ion Cristoiu, Grigore Vieru – poetul neamului, 2011;