Teodor Andrei, profesor pentru
învățământul primar, gradul I,
Școala Gimnazială Nr. 7 Botoșani
Contemporan
cu noi, poetul epocii noastre, Grigore Vieru este poetul simbol al neamului
nostru. De o tristeţe luminoasă, poezia lui Grigore Vieru este leagănul
spiritualităţii româneşti şi zălog al dăinuirii noastre în timp şi spaţiu. (Liliana Popuşoi)
Grigore
Vieru a devenit de mai mulți ani un simbol al încercării de renaștere
spirituală și națională în Basarabia postbelică. Păstrând proporțiile, el și
generația sa reprezintă pentru aceasta provincie românească năpăstuită mereu de
istorie ceea ce a fost, la începutul secolului, generația lui Goga pentru
Transilvania. Similitudinea de destin are si o prelungire in plan poetic. Sub
presiunea circumstanțelor, poezia se întoarce la un limbaj mai simplu și își
asumă în chip deliberat un mesianism național pe care, în condiții normale,
lirismul pur îl evită. Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija și toți care sunt cu
ei cultivă în chip deliberat temele tradiționale și recurg la formule lirice
mai accesibile, voind astfel să ajungă la inima unor oameni ținuți, de regulă,
departe de rafinamentele poeziei moderne.
Criticul
român Eugen Simion scrie că Grigore Vieru este poetul celor „trei sfinte teme”:
Mama, Limba şi Dragostea. Considerat conştiinţa spiritualităţii româneşti în
Basarabia, lui Grigore Vieru i se acordă în 1988 cea mai înaltă distincţie
internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare
Andersen, iar în 1992 Academia Română îl propune la Premiul Nobel pentru Pace.
Dacă visul unora a fost să ajungă în cosmos, eu
am visat viaţa întreagă să trec Prutul, declara odată poetul Grigore Vieru. Se pare că
acest vis i s-a împlinit de mai multe ori pe parcursul anului 2008,
deoarece poetul a trecut anul acesta Prutul poate mai des decât a făcut-o vreodată. 2008 a fost cel mai bogat an al meu, mă refer la bucuriile artistice pe
care mi le-a adus el, ne-a declarat Grigore Vieru.
În decembrie
2008, în cadrul manifestărilor dedicate celor 600 de ani de la prima atestare a
oraşului Iaşi, poetul Daniel Corbu declara că Grigore Vieru se numără printre cei mai mari zece poeţi români ai
tuturor timpurilor. Taina care mă apără este o carte de referinţă a poeziei
româneşti şi conţine cele mai importante realizări ale lui Grigore Vieru din
ultimii 50 de ani. Volumul are 750 de pagini şi cuprinde peste 300 de cronici
despre Grigore Vieru.
Marele lui model liric și
moral este Eminescu («Eminescu este izvorul; este lacrima de foc a
Universului»), iar cântecul îi pare a fi «sufletul urgent al vieții omenești».
Format într-o ambianta străină, el se agață de limba materna socotind că limba
unui popor este istoria lui.
Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul si-a făcut-o
sieși, scrie poetul într-un loc. Rămas orfan de tata
(mort în război și îngropat in pământ străin) și-a adorat mama și a făcut din
ea în poezie un simbol complex (țară. grai, istorie tragică, vatra a ființei
etc.) Omul care jelește în poeme muzicale tragediile neamului său, este, în
felul lui, un martir.
Îndrăgostit de muzică, şi-a oferit multe creaţii unor compozitori
şi cântăreţi talentaţi, şi împreună au lăsat lucrări valoroase, unele adevărate
imnuri naţionale, cântate pe mari scene publice. La succesul lor a contribuit
şi fiorul mistic moştenit de la icoana Mamei sale, de la strămoşii săi crescuţi
cu credinţa lui Dumnezeu şi Hristos Mântuitorul, dar şi inoculat de soarta
tragică a crucificatei sale Basarabii natale”. (Iulian Filip)
Bibliografie:
1.
Adrian Păunescu, Un mare prieten, Jurnalul Național
266/2010;
2.
AGERPRES, Documentare, 2009;
3.
Ion Cristoiu, Grigore Vieru – poetul neamului, 2011;
Grigore Vieru – printre marii
poeți români ai tuturor timpurilor
prof. Teodor Andrei, profesor pentru învățământul primar,
gradul didactic I
Școala Gimnazială Nr. 7 Botoșani
Contemporan
cu noi, poetul epocii noastre, Grigore Vieru este poetul simbol al neamului
nostru. De o tristeţe luminoasă, poezia lui Grigore Vieru este leagănul
spiritualităţii româneşti şi zălog al dăinuirii noastre în timp şi spaţiu. (Liliana Popuşoi)
Grigore
Vieru a devenit de mai mulți ani un simbol al încercării de renaștere
spirituală și națională în Basarabia postbelică. Păstrând proporțiile, el și
generația sa reprezintă pentru aceasta provincie românească năpăstuită mereu de
istorie ceea ce a fost, la începutul secolului, generația lui Goga pentru
Transilvania. Similitudinea de destin are si o prelungire in plan poetic. Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija și toți
care sunt cu ei cultivă în chip deliberat temele tradiționale și recurg la
formule lirice mai accesibile, voind astfel să ajungă la inima unor oameni
ținuți, de regulă, departe de rafinamentele poeziei moderne.
Bibliografie:
1.
AGERPRES, Documentare, 2009;
2.
Ion Cristoiu, Grigore Vieru – poetul neamului, 2011;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu