Corina Andrei, profesor pentru învățământul primar,
gradul didactic I
Școala Gimnazială Nr. 7
Botoșani
Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi – aşa se
definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă
şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa
viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de
o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare dedică
poezii sufletului omenesc. Poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al
baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor sacre, aşa e definit
Grigore Vieru.
Grigore
Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei. Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el
trăieşte prin poezia sa, prin frumosul semănat în inimile copiilor. A fost,
este și va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naționale .Tot ce e mai
frumos astăzi poartă numele lui. Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slave
bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o taină sus
care ne apără. A ajunge să poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să
aperi cei al tău prin poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie
înseamnă să fiii un poet ales. Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului,
care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele: grai, mamă, patrie, iubire şi de aceea merită cununa recunoştinţei
noastre. Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe
umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său era
de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui
pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite
naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de
celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am
pierdut un poet pe pământ, dar avem un înger în ceruri…
Ne mândrim mult cu Grigore Vieru, cred că
moştenirea care ne-a lăsat-o o vor admira-o multe generaţii mângâindu-şi
sufletele cu versurile lui. El a fost poetul dragostei de viaţă, dragostei de
țară, dragostei de neam, dragostei de adevăr, să-l aducem copiilor şi nepoţilor
noştri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi noi prin vremi, căci un popor
rămâne în istorie prin valorile pe care le creează şi le păstrează cu
sfinţenie.
Amuzantă, spirituală, de-o înaltă inventivitate
şi spontaneitate artistică, poezia lui Grigore Vieru destinată copiilor te
captivează prin armonia simplităţii aparente şi a complexităţii subtextuale cu
implicaţii psihologice semnificative, cu accente de sinteză profunde, uneori
dramatice.
Îndrăgostit de muzică, şi-a oferit multe
creaţii unor compozitori şi cântăreţi talentaţi, şi împreună au lăsat lucrări
valoroase, unele adevărate imnuri naţionale, cântate pe mari scene publice. La
succesul lor a contribuit şi fiorul mistic moştenit de la icoana Mamei sale, de
la strămoşii săi crescuţi cu credinţa lui Dumnezeu şi Hristos Mântuitorul, dar
şi inoculat de soarta tragică a crucificatei sale Basarabii natale.
Bibliografie:
1.
Adrian Păunescu, Un mare prieten, Jurnalul Național
266/2010;
2.
AGERPRES, Documentare, 2009;
3.
Ion Cristoiu, Grigore Vieru – poetul neamului, 2011;
Grigore Vieru – poetul neamului
Corina Andrei, profesor pentru învățământul primar,
gr. I
Școala Gimnazială Nr. 7
Botoșani
Grigore
Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei. Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el
trăieşte prin poezia sa, prin frumosul semănat în inimile copiilor. A fost,
este și va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naționale .Tot ce e mai
frumos astăzi poartă numele lui. Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slave
bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o taină sus
care ne apără. A ajunge să poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să
aperi cei al tău prin poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie
înseamnă să fiii un poet ales. Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului,
care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele: grai, mamă, patrie, iubire şi de aceea merită cununa recunoştinţei
noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu