ŞCOALA GIMNAZIALĂ PLOPU - DĂRMĂNEŞTI
Ce mai poţi
scrie despre Grigore Vieru? Au scris şi spus atâţia oameni de cultură, atâtea
valori au vorbit despre valoare, atâţia iubitori de poezie şi literatură despre
iubitorul de ţară, despre patima pentru pământul neamului, despre iubirea
sfântă de mamă.
Cum aş
putea eu să egalez în scrieri oameni ai
scrisului, oameni ai cuvintelor?
Cine sunt
eu să îndrăznesc să-mi dau cu părerea despre omul, poetul, patriotul Grigore
Vieru?
Pot doar
să omagiez o asemenea personalitate şi opera sa.
Şi atunci
când crezi că poţi scrie un catren ca un mesaj de mulţumire îţi dai seama că eşti doar o frântură de gând, un fir de
nisip într-o clepsidră imensă. În micimea mea scriu doar atât:
Din
când în când pe foaie mai aştern un vers,
Creez
din rime armonia,
Şi mă
sfiesc când cred că tot ce scriu are vreun sens.
Aş vrea
omagiu să-i aduc, cinstire omului să dau
Să mă
înclin şi să o spun onest
Maestre-n
ceruri au sau n-au... durere, iubire, patimă...
Un cuvînt
despre poetul Grigore Vieru produce emoţie, trăire firească impusă dincolo de
toate ce se produc în viaţă, împreună cu alţi creatori iluştri, reprezintă o
şcoală poetică, în care poezia este chiar viaţa şi sufletul
omului. Grigore Vieru a cucerit prin simplitatea sa, prin modestia sa, ,,A
fi simplu nu e o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în
fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai
simplu ca iarba ce poate fi?!”.
Grigore
Vieru rămâne un bard al iubirii materne, al dragostei de ţară, iar cuvintele
sale pot constitui repere morale pentru generaţia actuală: „Nu sunt un
mare poet. Nu harul, ci lacrima mea e mare. Nu sunt nici primul dintre poeţii
ţării, nici al doilea, nici al treilea... dar nici ultimul.”
Poet al
neamului, iubitor al patriei, al graiului românesc şi al mamei, Grigore Vieru
rămâne consemnat în istoria literaturii române datorită spiritului naţional, al
dragostei care-l impulsionează să-şi manifeste convingerile şi speranţele într-un
amalgam de versuri, ce converg către împlinirea aceluiaşi scop: iubirea.
Este
considerat cel mai sensibil şi profund poet contemporan, apărătorul valorilor
naţionale, a limbii noastre române, a istoriei neamului nostru şi cel care a
cântat mereu cea mai scumpă fiinţă - mama.
Astăzi,
poetul Grigore Vieru, cântătorul dorurilor şi durerilor noastre, ar fi împlinit
onorabila vârstă de 82 de ani. Născut de ziua iubirii el e o iubire pentru tot ce e pur şi curat. A
trăit din această iubire, a suferit din această iubire, a cântat şi a plâns de
bucurie tot pentru ea.
Spunea
Zaltur Victoria ,,Ne mândrim mult cu Grigore Vieru, cred că moştenirea care
ne-a lăsat-o o vor admira-o multe generaţii mângâindu-şi sufletele cu versurile
lui. El a fost poetul Dragostei de viaţă, Dragostei de Ţară, Dragostei de neam,
Dragostei de Adevăr, să-l aducem copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur,
prin care vom rămâne şi noi prin vremi, căci un popor rămâne în istorie prin
valorile pe care le creează şi le păstrează cu sfinţenie”.
Bibliografie :
1.www.grigorevieru.md;
2.www.ro.wikipedia.org;
3.Eugen Simion, Scriitori români de azi (ediţie
de autor), vol. III, Editura David • Litera, Bucuresti – Chisinău,
1998, p. 187-196.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu