„Pierzind pe mama, iți rămine Patria ,dar nu mai ești copil”
Grigore Vieru
Prof. Felicia Năpîrcă, Limba şi literatura română, Grad didactic II Şcoala Gimnazială "Aristotel Crîşmaru" Drăguşeni
Rezumat
S-a stins lumânarea poetului- tribun Grigore Vieru, care ne-a lăsat un tezaur inestimabil, ne-a lăsat speranţa marilor noastre puteri naţionale ,deveniind, prin acestea, cheia de boltă a neamului romanesc.” Un mort plâns de mulţime mai poate schimba ceva în lumea asta” , spunea el profetic. Dar pentru a schimba ceva ,trebuie să luptăm în fiece clipă, fiind inarmaţi cu opera viereană, şi cu sufletul de copil al poetului. Pentru poet mama, era sufletul său, era viaţa însăşi, de aceea a cântat despre ea mereu şi pretutindeni, aşa cum vor arăta în ceea ce urmează. Ne vom apleca asupra câtorva aspecte din viața și opera sa pe care, poetul le-a respectat și iubit în același timp cu îndârjire.
Poetul român, Grigore Vieru a fost membru corespondent al Academiei Române. S-a născut și a activat în Republica Moldova devenind un simbol al valorilor şi unității românești, fiind strâns legat cu oamenii de cultura de pe ambele maluri ale Prutului.
Tematica lui Grigore Vieru este aparent simplă dar în același timp foarte profundă si plina de simboluri descifrate incă de pe vremea copilăriei. A scris poezii despre mamă, natură, sat, poezii cu caracter social, abordând de asemenea valorile și tradițiile românești.
Însă poeziile dedicate mamei se regasesc aproape in toate volumele publicate. Grigore Vieru a cultivat în poeziile sale stima şi dragostea faţă de mamă. Ea devine un simbol şi o fiinţă ce deţine un loc special şi priveligiat în operele sale. Poezia sa educă, de la cel mai mic copil, dragostea, stima şi meritul ce trebuie acordat mamei. În unul din aforismele sale, poetul spunea că mama este de neînlocuit (“Nici chiar bunul Dumnezeu nu poate înlocui lipsa mamei, dar milostenia Lui, se bucură şi de atât: să fie Tată.”)
A trăit fără tată, iar mama sa a jucat un rol dublu în viața poetului. A văzut-o mereu plină de griji, cu povara vieții în spate dar cu toate acestea plină de noi puteri magice ce renășteau. Cuvintul mama - (Grigore Vieru)Pruncii il zuruie,/Bătrinii il visează,/Bolnavii il şoptesc,/Muţii il gîndesc,/Fricoşii il strigă,/Organii il lacrimă,/Răniţii il cheamă,/Iar ceilanţi il uită,/O ,Mamă!
Poetul se minuna adesea de puterea părintelui, dar nu-și manifesta bucuria ascunsă și nedefinită, pentru a nu o supăra. Această forță interioară a mamei îl determină să suporte mai ușor neajunsurile de toate felurile. Pentru Vieru mama reprezintă mai mult decît totul. Aceasta ar însemna infinitul. Într-un fel se minuna de îndârjirea mamei, dar nu căuta să-şi arate bucuria ascunsă şi nedefinită, avînd frica interioară de a nu o supăra. Această putere a mamei îi dădea şi lui putere să suporte neajunsurile cel puţin din punct de vedere moral.
Grigore Vieru o vede pe mama sa în sensuri multiple. Uneori o descrie puternică, neînvinsă de vijeliile sorţii, iar uneori slabă, firavă: „ Mama mea viaţa întreagă/ A trăit fără bărbat/ Singuri prea eram în casă/ Ploi cu grindină când bat”. Din aceste versuri reiese că mama și fiul erau dependenți emoțional avându-se doar unul pe altul. Mama îi lua toate grijile asupra sa, asupra ființei sale, jertfindu-se astfel pentru copilul său. Singurătatea exprimată şi neajutorarea au gravat în sufletul poetului răni adânci.
Alteori ,autorul o vede pe mama cea mai mică şi mai firavă ființă, ce poate exista: „Uşoară, maică, uşoară,/ C-ai putea să mergi călcând/ pe seminţele ce zboară,/ Între ceruri şi pământ.” Pentru marele poet mama reprezintă cel mai frumos lucru, ceva mirific, minunat, plăcut la atingere, ireal, de neînchipuit. Mama e contopită cu Universul, infinitul și nu are nici o limită în acțiunile și gândurile autorului. Ea dă naștere la două lumi: imaginară și reală- cerul și pământul- devenind omniprezentă în acestea.
Patria și Mama sunt două elemente fără de care opera lui Vieru nu ar fi existat. Mama este pentru el este însăși Patria: „Mama/ Tu eşti patria mea/ Creştetul tău, vârful muntelui/ Acoperit de nea/ Ochii tăi-mări albastre/ palmele tale-arăturile noastre”. Autorul le iubește deopotrivă pe amândouă.Frumusețile țări se contopesc și se identifică cu cele ale mamei neputând fi separate. Puterea mamei e mare ,copleșitoare și infinită în opera lui Vieru. Însă este o forță veselă şi liberă. „De-ntârzie-n primăvară/ Să vină ciocârlia/ Aruncă-ţi inima-n ceruri/ Şi-nveseleşte glia”. Sufletul cald și blând al mamei,este asemănat cu frumusețea unei ciocârlii menite să aducă bucurie și lumină în inimile înghețate de tristețe și întuneric.
Poetul îi atribuie sfințenie mamei sale, o divinizează asemeni unei icoane. Ea reprezintă un simbol sacru pentru autor datorită sufletului curat și purificator. Emană credință și încredere tuturor celor pe care îi înconjoară. Are imensa putere de a schimba gânduri și simțăminte . Acestei ființe minunate i se atribuie meritul de păstrare și perpetuare a credinței în puterea divină. Mama este prezentă în conștiința și duhul fiecărei persoane datorită faptelor măreţe, pe care le-a făcut și pe care va continua să le mai facă.
În operele sale mama lui Grigore Vieru nu este doar a sa. Prin persoana părintelui său, poetul a reprezentat toate mamele sau toate femeile ce pot deveni, atribuindu-le acest cuvânt sfânt și plin de har: ,,Mama”. Autorul dorește să transmită că orice mamă are forța de a da viață, de a oferi viitorul din trupul său. Dumnezeu i-a dat puterea de a-și iubi necondiționat copiii, iar mama fără dragoste de copii e ca cerul fără stele. Ea și-a luat răspunderea de a duce pe umerii ei atât de fragezi, dar totodată puternici, greutatea acestei lumi atât de diferită, complicată. În lumea poetului Vieru, mama rămâne femeia cu lacrimi în ochi, cu chipul de o frumusețe divină și suflet sfânt și curat.
Mama a fost, este și va rămâne centrul creației vierene. Ea reprezintă pilonul principal pe care se sprijină întreaga capodoperă a marelui poet. De la acest cuvânt magic pornesc toate gândurile autorului și tot ele reprezintă întreaga ființă a acestuia. Mama a reprezentat tot ce e mai sacru pentru poet.
“Grigore Vieru a scris poate cele mai frumoase poezii despre mamă” (Imant Ziedonis, Letonia)
“Despre poetul Grigore Vieru se poate vorbi sub aspectul diferitelor arte a cuvintelor şi mai ales în această împerechere firească – mama, graiul. Cele mai vechi cuvinte, pe care cu atâta talent le-a redescoperit G. Vieru. ” (Ion Vatamanu)
“Vieru a fost un exemplu de omenie si cumsecadenie.Era o fire atit de modesta incit se straduiea să meargă printre noi parcă mai mult in virful degetelor,astfel incit să nu ne deranjeze, astfel incit nici să nu observăm că-i sintem contemporani”.(Nicolae Dabija)
“Toata viaţa sa Grigore Vieru a răsădit o Romanie măreaţă şi de poveste in inimile orfane ale românilor basarabeni”.(Ion Ungureanu)
Bibliografie :
1. G. Călinescu – ”Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti, 1982”.
2. Grigore Vieru – “ Biblioteca școlarului.Aprecieri critice”
3. Ion Ciocanu – “ Literatura română contemporană din Republica Moldova”, Chişinău,1999
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu