Budacă
Liliana, prof. înv. Primar, grad II,
Școala
Profesională „ Gheorghe Burac”- Vlăsinești
„Basarabia este un copil înfăşurat în
sârmă ghimpată”
Grigore Vieru avea să
împlinească 80 de ani. „ Grigore Vieru a
fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei .Pentru poet
dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia sa, prin frumosul
semănat în inimile copiilor. A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a
culturii naţionale .Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui. Şi cerul cu
stelele, şi al străvechii slave bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape,
fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne apără. A ajunge să poţi să redai
istoria neamului în poezie, să poţi să aperi cei al tău prin poezie şi să crezi
că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fiii un poet ales.
GRIGORE VIERU - poet, academician, membru corespondent al Academiei Române, decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Comandor și Ordinul Steaua României în
grad de Mare Cruce. Poetul Grigore Vieru s-a născut la 14
februarie 1935, în satul Pererita de pe malul stâng al
Prutului, fostul judeţ Hotin, se naşte Grigore Vieru în familia de plugari
români a lui Pavel şi Eudochia Vieru.
A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în
anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o
termină in 1953. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion
Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie.
A
debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru
copii, "Alarma", apreciată de
criticii literari. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru
copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la
revista pentru copii „Scânteia Leninistă”. A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica
Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a fost
redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru
copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!".
În 1964, publică în revista Nistru poemul "Legământ", dedicat
poetului Mihai Eminescu.
În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate vârstele", pentru care i se
acordă
Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi
tineret (1967). În 1967, Revista Nistru publică
poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru
"naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, iar
dedicaţia este scoasă. În 1968 are
loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri
lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este
apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile
universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme
din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga",
"Brâncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin
Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană
postbelică.
În 1973, Grigore
Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici.
În 1977, la
invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, Vieru vizitează, împreună cu soţia,
mai multe oraşe din România.
În 1989, Vieru
este ales deputat al poporului. Adunând în
jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din
Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.
Versurile sale sunt cunoscute
cititorilor din Bulgaria, Ungaria, Polonia, fosta Republica Democrată Germana,
Finlanda, Franța. Statele Unite ale Americii. Operei sale, patrunsă în manuale
și antologii, i se consacra numeroase studii.
Grigore Vieru nu clameaza, nu se agită,
nu face parada de sentimente. Ființa sa de abur șoptește lin ca adierea pădurii,
ca murmurul izvoarelor. Atunci când povestește despre copilăria și mierea
literaturii române, nu ne gândim la un băiat anume născut într-un sat pe celălalt
mal, nu la un student cu un har poetic anume, ci la o generaie mutilată în
ființa ei națională, la un popor care-și pierduse speranța. Șoapta Poetului a
săpat adânc în stânca intoleranței bolsevice care părea de neclintit.
,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” – aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare dedică poezii sufletului omenesc. Poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor sacre, aşa e definit Grigore Vieru.
,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” – aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare dedică poezii sufletului omenesc. Poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor sacre, aşa e definit Grigore Vieru.
BIBLIOGRAFIE:
1. www.grigorevieru.md;
2. Grigore
Vieru. Taina care ma apara. Iasi, Ed. Princeps Edit. 2008;
3. www.ro.wikipedia.org;
4. Grigore
Vieru, Acum și în veac, editura Litersa, ed.III.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu