MOȚEI VIORICA, ÎNVĂȚĂTOR, GRAD DIDACTIC I- ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,CIPRIAN PORUMBESCU”, COMĂNEȘTI, JUD. BACĂU
Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost sufletul Basarabiei. S-a născut în satul Pererâta, fostul județ Hotin și a decedat la Chișinău.
El trăiește prin poezia sa, este și va rămâne pilonul de rezistență al culturii naționale.
A fost un tezaur pentru copiii și nepoții noștri, fiind poetul Dragostei de viață, de țară, de neam, de adevăr.
Pentru poet, poezia este viața și sufletul omului.
Grigore Vieru s-a născut 14 februarie 1935, în satul Pererâta, fostul județ Hotin, România și a decedat pe data de 18 ianuarie 2009, la Chișinău. A fost un poet român din Republica Moldova, iar în anul 1193 a fost ale membru corespondent al Academiei Române.
În 1993 a trecut Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici, participând la întâlnirea cu redactorii revistei ,,Secolul XX”. În urma acesteia, poetul a mărturisit: ,,Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.
Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuși sufletul Basarabiei. Pentru el, dispariția fizică nu înseamnă moarte; el trăiește, prin poezia sa, prin frumosul semănat în inimile copiilor. A fost, este și va rămâne pilonul de rezistență a culturii naționale. Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui. Și cerul și stelele, și al străvechii slave bucium, și ochii măicuței ne sunt aproape, fiindcă iubesc și au o taină sus care ne apără.
A ajunge să poți să redai istoria neamului în poezie, să poți să aperi ce e al tău prin poezie și să crezi că ești auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un poet ales. Așa a fost Grigore Vieru -poet al neamului- care a știut cel mai bine să așeze alături cuvinte precum Grai, Mamă, Patrie, Iubire și de aceea merită cununa recunoștinței noastre. Acest om plăpând, cu suflet de copil, a trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamuli nostru spre un viitor mai bun. Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunăstare și prin iubire de aproape. Astăzi, visul lui pare mai realizabil ca niciodată, pentru că oamenii din diferite țări, de diferite naționalități, de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-și de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am pierdut un poet pe pământ, dar avem un înger în ceruri.
Ne mândrim mult cu Grigore Vieru. Cred că moștenirea pe care ne-a lăsat-o o vor admira multe generații, mângâindu-și sufletele cu versurile lui.
A fost poetul Dragostei de viață, Dragostei de țară, Dragostei de neam, Dragostei de adevăr. Să-l aducem copiilor și nepoților noștri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne și noi prin vremuri, căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe care le crează și le păstrează cu sfințenie.
Grigore Vieru este poetul care servește poezia o viață de om. Contemporan cu noi, el este și un exponent al ideilor dominante în conștiința noastră națională pe care le exprimă artistic și le îmbogățește cu sufletul său. Este un poet fructuos, mereu sensibil la freamătul inimii și la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre.
Un cuvânt despre poetul Grigore Vieru produce emoție, trăire firească impusă dincolo de toate ce se produc în viață, împreună cu alți creatori ilustri, reprezintă o viață poetică, în care poezia este chiar viața și sufletul omului.
Bibliografie:
GrigoreVieru. ,, Taina care mă apără”, Iași, Ed Princeps Edit. 2008;
Grigore Vieru ,,Acum și în veac”, editura Litersa, ed III
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu