Grigore Vieru- poet al neamului românesc

Iuliana Magdalena Mîndrescu, profesor învăţământ primar, gradul didactic I, Şcoala Gimnazială ,,Spiru Haret”, Dorohoi, jud. Botoşani

Ciprian Radu Mîndrescu, profesor doctor, gradul didactic I, Şcoala Gimnazială ,,Mihail Kogălniceanu”, Dorohoi, jud. Botoşani

Despre Grigore Vieru s-au vorbit multe şi mai cu seamă mulţi au vorbit despre Poet, în special după apusul tragic din ianuarie 2009.

A scris cu dragoste pentru cei mici şi mari oferind ,,bijuterii literare perene”. Poezia sa porneşte din propria-i copilărie şi poartă, cu sinceritate, durerea înstrăinării, abisul etern al dragostei mamă-copil, credinţa în Sfânta Scriptură. El rămâne indiscutabil, stegarul celei mai ,,eminesciene generaţii”, lumina conştiinţei şi gliei strămoşeşti.

Versul vierean trebuie plasat la loc de cinste alături de credinţa în Mamă, Patrie,Limbă, Popor şi mai cu seamă în Dumnezeu.

Vieru-profetul, Vieru-omul sunt entităţi spirituale identice, fiind rodul unei ,,stele călăuzitoare” stea ce se naşte pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic şi a cărei lumină va hrăni sufletele însetate cu litere latineşti întreg neamul românesc, în pas spre deşteptarea naţională. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953.

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie, instituţie la care ţinea foarte multşi ale crei holuri ţin minte, tânărul student Vieru, ,,veşnic aplecat în lectură” şi litere. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .

La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.

Ȋn 1968 are loc o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstiri-le Putna,Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:,, Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”

În anul 1974 scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.

În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

Ȋn 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.

Ȋn 1990, Grigore Vieru este ales Membru de onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.

Ȋn 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.

La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi Uniunea Scriitorilor din Chişinău. Ȋn acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. Ȋn 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.

Ȋn 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic ,, Acum şi în veac”, iar în 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României ,,Eminescu” – 150 de ani de la naştere.

Ȋn 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident,Grigore Vieru se stinge, ,,inima Basarabiei” încetând să mai bată. Ȋnsă vocea sa, este mai vie ca niciodată. Vieru a învins moartea, prin viaţa sa!

,, Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc…

Milă de tine mi-i,

Că n-ai avut niciodată mamă,

Că n-ai avut niciodată copii.”

                       (Grigore Vieru)

Grigore Vieru… a fost oare un simplu scriitor? A fost un simplu poet? A fost un simplu om? Merită bustul său să se înalţe alături de Eminescu, Creangă, Caragiale şi alţii? Sunt întrebări care au un singur răspuns, DA! Grigore Vieru a semănat grâul limbii şi dragostei de neam în toate operele sale, a călăuzit copii cu aroma înţelepciunii şi gustul literei.

Grigore Vieru a cucerit prin simplitatea sa, prin modestia sa, ,,A fi simplu nu e o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu caiarba ce poate fi?!”.

Despre Grigore Vieru şi opera sa se poate vorbi mult. Verbul lui va lucra în continuare pentru Limba Română, pentru Demnitatea Naţională, pentru Unitatea Neamului nostru.Poate nu am ştiut să-l preţuim suficient cât a fost viu. Să-l preţuim măcar acum, după moarte. Să fim demni de numele şi memoria lui.

,, Vieru se numără printre acei poeţi a căror fiinţă se face ecoul tuturor…mesajul poeziei lui, are în virturea rădăcinilor vii, atribute mesianice.”

(Zoe Dumitrescu – Buşulenga)

Bibliografie:

1. Grigore Vieru - ,,Acum şi în veac”, Ed. Litera, Chişinău, 2001
2. Scriitori români notorii - ,,Viaţa, activitatea, opera”, Ed. Epigraf, Chişinău, 2007
3. www.grigorevieru.md