Înv.
Ailincăi Silvia, grad didactic I – Şcoala Gimnazială Preluci structură Școala
Gimnazială Agăş
Com.
Agăş jud. Bacău
Grigore Vieru s-a născut
pe 14 februarie 1935 , în satul Pererâta , în familia de plugari români a lui
Pavel şi Eudochia Vieru , născută Didic.
A fost incontestabil o voce singulară de o
expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti.Versurile sale au
ilustrat , într-un rergim al excelenţei rostirii lirice ,stări de spirit de o
rară autenticitate.
Grigore Vieru întrupează destinul unui
scriitor cu o înzestrare spirituală de excepţie şi o inpecabilă conştiinţă a
naţiunii sale.
După un grav accident de circulaţie , a fost
internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău , cu şanse minime de supravieţuire
.A decedat pe 16 ianuarie 2009.
,,Esenţialmente , Grigore Vieru ,este poetul începuturilor de lume ,
când fiinţa e aurorală , nefisurată şi neculpabilă .Ea apare dintr-un mâl
primar , fiind înconjurată de o aură de rouă şi lacrimi .Produce de aceea , o
senzaţie de jilăveală sufletească , de natură rimbaudiană.
Neoromantic prin structură , el îşi înmoaie versul în astfel de ape
primordiale , în substanţa plasmatică a originilor- de
unde prezenţa constantă a unui fior , a unui tremur . Este , bineînţeles , un
tremur existenţial. Omul lui Vieru este omul adamic de la începutul lumii care
cade în istorie sau omul chiristic ,,răstignit’’ de
o istorie vitregă.Neoromantismul său , polarizat de bucurii elementare şi de
suferinţă , este potenţat de o tentă expresionistă , de un patetism mesianic ,
căci făptura sa trăieşte în pragul frăgezimii , vulnerabilităţii primare , dar
şi la punctul de sus al chemării , al
gestului justiţiar şi reparator.’’ Mihai Cimpoi.
Grigore Vieru s-a născut pe 14
februarie 1935 , în satul Pererâta, în familia de plugari români a lui Pavel ŞI
Eudochia Vieru , născută Didic. A absolvit şcoala de şapte clase din satul
natal , în anul 1950 , după care urmează şcoala medie din oraşul Lipcani pe
care o termină în anul 1953. În 1957 debutează editorial ( fiind student ) cu o
plachetă de versuri pentru copii ,,Alarma’’,
apreciată de critica literară.În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic ,, Ion
Creangă’’din Chişinău , facultatea Filologie şi Istorie. Se
angajează ca redactor la redacţia numită revista pentru copii,,Scânteia
Leninistă’’, actualmente ,,Noi’’şi ziarul ,,Tânărul leninist’’, actualmente ,, Florile Dalbe’’.
La 8 iunie 1960 se căsătoreşte cu Raisa , profesoară de limba română şi
latină , născută Nacu şi se angajează ca redactor la revista ,,Nistru’’
actualmente ,,Basarabia’’, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între
anii1960-1963 este redactor la editura ,,Cartea Moldovenească’’.
A fost un oaspete des al ,,Căsuţei Poeziei’’
din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru
preşcolari ,,Albinuţa’’.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul
poetului , consemnată de volumul de versuri lirice ,,Numele tău’’, cu o prefaţă
de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală
apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile
universale de literatură naşională contemporană. Trei poeme din volume sunt
intitulate:Tudor Arghezi , Lucian Blaga , Brâncuşi , iar alte două sunt
închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru
prima oară în lirica basarabeană postbelică.
Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971. În anul 1973 trece
Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea
cu redactorii revistei ,, Secolul 20’’ : Dan Hăulică ,
Ştefan Augustin Doinaş , Ioanichie Olteanu , Geo Şerban , Tatiana Nicolescu .
Vizitează , la rugămintea sa , mănăstirile: Putna , Voroneţ, Suceviţa , Dragomirna
, Văratic . Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi . Mai târziu poetul face
următoarea mărturisire : ,,Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos , eu
viaţa întreagă am visat să trec Prutul.’’
În anul 1974 , scriitorul Zaharia Stancu , preşedintele Uniunii
Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea societăţii
Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul
Radu Cârneci.
În 1977 , iarăşi la invitaţia Uniunii
Scriitorilor din România , vizitează împreună cu soţia sa, mai multe oraşe din
România :Bucureşti , Constanţa , Cluj -Napoca, Iaşi .
În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă
distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: ,,Diploma de
onoare Andersen’’.
La sfârşitul anilor 1980, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a
Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia , textele sale (inclusiv
cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei
naţionale a românilor din Basarabia. El este unul dintre fondatorii Frontului
Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări
Naţionale din 27 august 1989.
Participă activ la dezbaterile sesiunii
a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează
limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafica latină.
În 1994 , neo-comuniştii din Partidul Democrat Agrar , ajunşi la putere
în Moldova , renunţă la imnul de stat ,,Deşteaptă-te , române’’ şi le propun
poetului Grigore Vieru şi compozitorului Eugen Doga să compună versurile şi ,
respectiv , muzica pentru un nou imn. Ambii refuză.
Grigore Vieru scrie în,, Literatura şi
arta’’ următoarele: ,,Dreptatea istorică va blestema poeţii şi compozitorii
care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului Naţional ,,Deşteaptă-te ,
române’’ , cocoţându-se ei în locul strălucirii şi necesităţii istorice ‘’.
Pe 16 ianuarie 2009 , poetul a suferit un
grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din
Chişinău , dândui-se şanse minime
de supraveţuire.
A încetat din viaţă pe data de 18
ianuarie a aceluiaşi an, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi
resuscitat.
Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet , a fost însuşi sufletul
Basarabiei . Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte , el trăieşte
prin poezia sa , prin frumosul semănat în inimilor copiilor. A fost , este şi
va rămâne,, Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale’’.
Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe
umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun. Visul său era
spre a ne uni prin cuvânt , prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui
pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite
naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri.
,,Opera lui Grigore Vieru are astăzi o reverberaţie profundă în
sensibilitatea şi conştiinţa adevăraţilor oameni de la noi , poetul fiind consacrat
printre nemuritorii Academiei Române’’.
BIBLIOGRAFIE:
www.ro.wikipedia.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu