Grigore Vieru-poet al copilăriei

Jugănaru Mirela,prof.înv.primar, grd I

Șc. Gimn. ,,Ion Creangă,, Craiova

Grigore Vieru este, fără îndoială, cel mai mare poet pentru copii din literatura română şi unul dintre cei mai mari din literatura lumii. Grigore Vieru a fost, incontestabil, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti .

Pentru fiecare dintre noi copilăria ar trebui sa reprezinte cea mai fericită etapă a vieții, vârsta marilor superlative. Pentru  Grigore Vieru  aceasta perioadă n-a însemnat doar bucurie și candoare. Razboiul, foametea, lipsurile , singurătatea sfâșietoare pe care a fost nevoit să o îndure ,sunt realități dureroase care au influențat creația sa. În adâncul sufletului său a fost toată viața un copil.

Versurile lui Grigore Vieru au un important  rol predagogic. Copilul este învățat să-și cinstească părinții, să-și iubeasc țara, plaiurile natale, să prețuiască limba.

Grigore Vieru este, fără îndoială, cel mai mare poet pentru copii din literatura română şi unul dintre cei mai mari din literatura lumii. Grigore Vieru a fost, incontestabil, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti .În adâncul sufletului său a fost toată viața un copil. Pentru copii Vieru a semănat în versuri raze de soare şi stropi de ploaie.Grigore Vieru este un mare poet român , un erou al „moşiei” sale – Basarabia.

Pentru fiecare dintre noi copilăria ar trebui sa reprezinte cea mai fericită etapă a vieții, vârsta linistită , plina de culoare, veselie si aventuri minunate. Petru  Grigore Vieru  aceasta perioadă n-a însemnat doar bucurie și candoare. Razboiul, foametea, lipsurile , singurătatea sfâșietoare pe care a fost nevoit să o îndure sunt realități dureroase care  și-au pus amprenta pe întreaga sa creație dedicată copilăriei. În acest sens, Grigore Vieru spunea: ,,Copilăria mea a fost pârjolită, săraca de ea, de focul războiul şi a fost umilită de urmările sale. Jocul meu principal era culesul spicelor pe mirişte în urma recoltării, unde găseam mai mult gloanţe ruginite, pentru că nici şobolanii nu stăteau degeaba. O muncă, în fond, zădarnică şi un joc destul de trist. Mă legănam pe picioare bolnăvicios, topit de slabă nutriţie. Miriştea sub tălpile mele goale era un fel de acupunctură moldovenească, nu mai puţin veche ca cea chineză, dar întrecând-o ca efect curativ.,,

Cu siguranțădurerea copilului Vieru, dar şi grija ca aceasta să nu mai fie trăită, sub nicio formă, de către copiii care, având avantajul de a se naşte mai târziu, nu au cunoscut drama foametei şi a războiului, îl determină pe artist să se apropie de copii prin intermediul poeziei, să le arate frumuseţea lumii, a plaiului natal, dulceaţa păcii care trebuie gustată cu plenitudinea sentimentului că e cel mai mare dar pe care oamenii pot să şi-l fac lor înşişi. Fără pace, ţine Grigore Vieru să-i atenţioneze pe micii cititori care vor fi conducătorii lumii de mâine, nu este posibil niciunul din elementele indispensabile unei vieţi fericite pe care o descrie în Mulţumim pentru pace: nici pâinea albă, care, evident, e în poezia lui Grigore Vieru mai mult decât un simplu aliment, nici voioşia zburdalnică a copilăriei, nici cântecul duios al fluierului făcut de tata (şi poate că nici tata, aşa cum a fost în cazul poetului) şi nici chiar pomii plini de floare sau cerul luminos. De aceea, în acest Pentru pace, pentru pace / Mulţumim frumos se poate citi îndemnul: Să preţuiţi pacea şi să mulţumiţi întotdeauna pentru ea:

Mama pâine albă coace,

Noi zburdăm voios,

Pentru pace, pentru pace

Mulţumim frumos.

Tata fluiere ne face,

Noi cântăm duios.

Pentru pace, pentru pace

Mulţumim frumos.

Înfloresc în jur copacii,

Ceru-i luminos.

Pentru pace, pentru pace

Mulţumim frumos.

(Mulţumim pentru pace)

În spaţiul imaculat al poeziei pentru copii, poetul se regăseşte pe sine. Ea constituie pentru acesta ploaia curată care îl spală de colbul zilei, îl înseninează şi îl întăreşte pentru plug, spre deosebire de poezia pentru maturi, care reprezintă în cazul lui Vieru aratul pe arşiţă într-un pământ uscat.

Grigore Vieru ne –a lăsat o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare a dăruit  sufletului omenesc fiecare vers al său. Poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al locurilor natale, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor sacre, aşa e definit Grigore Vieru.

Grigore Vieru poate fi numit poet al copilului, deoarece copilăria , așa cum este oglindită  în opera sa este una nevinovată. Ea reprezintă o lume cu lucruri complexe, dar totodată simple. Poetul vede copilăria ca perioada de viață a omului când acesta este cel mai fericit, cel mai bucuros. Omul este copil, iar asta înseamnă că se bucură de orice rază de soare, de orice picătură de ploaie.

Deseori Grigore Vieru afirma că poezia pentru copii l-a salvat în vremurile tulburi ale vieții, iar creaţia lui a adus lumină şi înţelepciune micilor cititori. Grigore Vieru aduce în literatură o deschidere sufletească extraordinară, un univers care e numai al copilăriei, un univers care e minune, e taină, e mister.

Fiind întotdeauna un copil în adâncul ființei sale Grigore Vieru este, fără îndoială, cel mai mare poet pentru copii din literatura românăși unul dintre cei mai mari din literatura lumii. Mărturii pentru  susținerea acestei afirmații constituie tirajele de ordinul zecilor de mii ale cărților de versuri pentru copii, dintre care Albinuța - abecedar pentru preșcolari - a ajuns la cifra de o sută de mii

de exemplare, dar și conferirea, în 1988, a celei mai înalte distincții din domeniul literaturii pentru copii - Premiul Andersen. Deasemenea lui i se datoreaza un sir de volume de poezii pentru copii pe care le-a editat cu atâta drag :Alarma (1957),Muzicuțe  (1958),La fereastra cu minuni (1960),Bună ziua, fulgilor (1961),Făt-Frumos curcubeul (1961),Făgurași (1963), volumde versuri, povestiri și cântece,Mulțumim pentru pace (1963),Ceasornicul padurii (1965),Versuri (1965),Poezii de seama voastră (1967),Duminica cuvintelor (1969),Aproape (1974),Un verde ne vede (1976),Mama (1975).

Demonstrând în cărţile sale de debut că e un excelent poet al copilăriei, al jocului care recreează lumea, al paradisului recuperat de cel vârstnic prin candoare şi fast imaginativ, Grigore Vieru a devenit repede, mai ales din 1968, când publică volumul Numele tău, poetul-simbol al Basarabiei, un poet căruia i se recunoaşte faptul că a revigorat poezia tradiţională. Mama şi maternitatea sunt teme esenţiale ale poeziei lui Vieru: „Uşoară, maică/ Uşoară/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe seminţele ce zboară/ Între ceruri şi pământ/ În priviri c-un fel de teamă,/ Fericită totuşi eşti -/ Iarba ştie cum te cheamă,/ Steaua ştie ce gândeşti” (Făptura mamei).

Vieru a gândit dincolo de timp,reuşind să resusciteze adevăruri şi să le pună în valoare semnificaţiile originare şi autentice.

Cel mai mare impact în educarea sensibilităţii infantile l-a avut Abecedarul pentru preşcolari, descoperit deopotrivă de copii şi adulţii, care îşi regăseau candoarea şi frăgezimea copilăriei pierdute în anii de foamete şi de represiuni. Mai mult decât atât, Abecedarul a alfabetizat chiar şi o bună parte dintre intelectuali, care însuşeau alfabetul românesc din abecedarul lui Grigore Vieru.Într-un interviu poetul explica astfel longevitatea Albinuţei: „Este o carte, în primul rând, curată ca lacrima, este o carte sinceră; am scris pe înţelesul copiilor, am scris cu dragoste şi căldură; şi copiii, mai ales copiii, simt când o lucrare artistică

este sinceră, când, în genere, omul matur este sincer, îi iubeşte sau nu. Şi cred că prin aceasta se explică… Ea este o carte sinceră, scrisă cu dragoste şi pe înţelesul lor şi nu am nici o îndoială că ea va trăi încă multă vreme…”.

Lirica lui reactualizează şi dă un farmec original motivului universal şi totodată specific-românesc al copilăriei, aceasta fiind axis spiritual, lume carnavalesca superior-metaforică, „răsturnată", tărâm al primordiilor şi al jocului recreator de lume, paradis, recuperat prin simţul nealterat de secolul grăbit, al candorilor şi frăgezimilor.

Se poate observa rolul pedagogic  al versurilor lui Grigore Vieru. Copilul este învățat să-și cinstească părinții, să-și iubeasc țara, plaiurile natale, să prețuiască limba care, prin forța ei, aduce unitatea cu cei ce sunt și cu cei ce au fost… O mamă („Mama coace pâine. / Soare în ferestre / Soarele e unul / Mama una este”. „Și pe deal, și pe vâlcele / Zboară două rândunele, / Dar nu-s  ele rândunele, / Ci-ale maicii mânuțele. // Când se duc pe dealul poamei, / Să săruți mâinile mamei. / Cine mâinile-i sărută , / Parc merge și-i ajutăGrigore Vieru a iubit copilăria și copiii. Într-unul din gândurile sale se poate observa credința sa privitoare la rolul copiilor și dorința de reîntoarcere la copilărie: „Când nu va mai fi zăpadă , copiii vor face un om de iarbă , când nu va mai fi iarbă , copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră , când nu va mai fi nici piatră , umbra unui om de cenuță se va profila pe cer – și nu vor mai fi nici copii atunci...”

Nu putem fi decât de acord cu afirmaţia lui Mătcaş Nicolae, că: ”Prin versurile dedicate celor mici, Grigore Vieru devine un adevărat povăţuitor al copiilor”.Poetul reuşeşte, prin intermediul jocului, al metaforei şi al personificării să „traducă” o complexă filozofie a vieţii şi a cunoaşterii realităţii înconjurătoare pe înţelesul copiilor, urmând, aşa cum afirmă criticul Mihai Cimpoi, filozofia lor elementară, care însă nu este mai puţin serioasă decât a maturilor . În acest sens, se poate afirma că poezia lui Grigore Vieru constituie, pentru multe generaţii, alături de cei şapte ani de-acasă, întâia şi cea mai durabilă şcoală a adevăratelor valori, a omeniei şi a bunului-simţ.

Vieru spunea,,Copilăria e taina dezvăluirii viitorului.´ Prin intermediul poeziilor sale,creațiilor și ideilor cărora le-a dat viață,el a dorit să cultive bunatatea, omenia, puritatea sufletului,claritatea cugetului și frumusețea inimii în toți copiii care cu mult drag învață poeziile sale .Părinte fiind și el, și-a dorit să cultive acest dar dumnezeiesc -de a fi om ,în toți cei mici, deaorece Grigore Vieru intelegea foarte bine ca acele valori umane sunt cel mai simplu de dezvoltat atâta timp cât inima iubeste cu adevarat și cugetul spune doar adevarul, astfel prin creatia sa a dorit sa creasca o societate demnă, o națiune liberă, care să-și respecte părinții, patria, istoria și limba.

Grogore Vieru  este un veritabil ambasador de onoare al UNESCO. Testamentele spirituale ale lui Grigore Vieru conduc Republica Moldova în Uniunea Europeană şi creează un cadru comun de valori cu universalitatea. Prin toate aceste contribuţii, Grigore Vieru este contemporan cu epoca sa dar şi cu veşnicia.

BIBLIOGRAFIE

1. Grigore Vieru ,Poezii, Editura  “Literatura  artistică”, Chişinău, 1983.

2.htt://www.grigorevieru.md/index.php/despre_vieru/marturisiri/195_grigore_vieru_iubirea_este_singura_dreptate_pe_lumea_asta

3. Popa Gheorghe, Grigore Vieru, discipol al limbii române şi mentor al vorbitorilor ei. În Grigore Vieru, Poetul. Chişinău: Ştiinţa, 2010.