Grigore Vieru pe plaiuri vânătorene

Prof. înv. primar Alistar Marinela

Grad didactic I

Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vînători-Neamţ

Grigore Vieru a fost maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam. Am avut onoarea ca marele poet basarabean să poposească într-o superbă zi de toamnă pe plaiuri vânătorene. Ne-am adunat cu mic cu mare şi l-am aşteptat cu sufletul la gură pe marele poet. Timpul a trecut cât ai clipi fiind absorbiţi de întâmplările povestite cu vocea lui domoală. Am ascultat cu sufletul la gură poezii pe care le ştiam, am cântat şi am dansat împreună. În acea seară de octombrie am plecat acasă mai bogaţi sufleteşte şi cu  un dar de preţ- opera poetică „Taina care mă apără”. Îi mulţumim marelui poet că ne-a lăsat o operă vastă şi-l vom cinsti cu mare drag.

Şi Dumnezeu plânge, dar lacrimile Lui s-au transformat în fulgi de nea care îmbracă în alb întregul pământ românesc îndoliat.

Maestre GRIGORE VIERU, pentru toţi românii şi pentru noi cei care te-am însoţit pentru ultima dată pe pământ românesc, vei trăi veşnic. Dumnezeu ne-a iubit aşa de mult căci ne-a dat bucuria să te cunoaştem.

Într-una din zilele lunii octombrie 2008, s-a scris la Şcoala Vînători- Neamţ „o filă de istorie”. Elevii au trăit clipe unice în viaţă… l-au cunoscut şi au vorbit cu cel care a lupat din toate răsputerile sale pentru limba română, Grigore Vieru. Atâta emoţie şi bucurie, atâta sărbătoare a fost timp de două zile în compania maestrului Vieru încât mult timp vom trăi cu amintirile.

„M- au topit copiii de la Ansamblul Şezătoarea cu cântecele lor de suflet”- acestea au fost cuvintele spuse printre lacrimi de MARELE ROMÂN GRIGORE VIERU. Dar şi noi ne-am „topit” atunci când am auzit chiar din gura poetului poeziile pe care le-am învăţat din manualele noastre: „ Puişorii”, „Limba română”, „Frumoasă-i limba noastră” etc

A fost un dialog adevărat cu poetul, o adevărată întrecere în a recita poeziile sale pe care le-am îndrăgit chiar din primii ani de şcoală.

Şi apoi s-a prins poetul în hora noastră românească şi a dansat alături de elevi şi a cântat cu atâta foc cântecele noastre de suflet.

            „ Basarabie română.

              Hai să dăm mână cu mână!

              Şi- ţi aducem peţitori, peţitori,

              Sfântul nostru tricolor!

              Basarabie frumoasă

              Te-aşteptăm din nou acasă”……

Ne-a invitat apoi să mergem în Basarabia română, să cunoaştem românii de peste Prut, să ne împrietenim şi să ne bucurăm împreună.

Au fost multe destăinuiri ale poetului atât la biblioteca din comună, cât şi la întâlnirea cu toţi elevii şcolii. Ne-a ascultat cântecele noastre şi mereu a plâns…„Mi-au dat lacrimile ascultând aceşti copii deosebiţi, o spun cu sinceritate. Am plâns de multe ori în viaţă, dar de trei ori am plâns cu adevărat: prima dată când eram mic şi eram pus la treburile casei, mama fiind văduvă şi bolnavă. Aveam zece anişori cât aveţi voi acum şi aduceam lemne din pădure cu săniuţa, slăbit după foamete, mi-era frig, cu opincuţele troienite prin troiene, plângeam…A doua oară, am plâns când a murit măicuţa mea. A treia oară am plâns acum, când v-am ascultat pe voi, chiar am plâns de bucurie, mi-am amintit de copilăria mea. Mă gândeam că eu dacă aş fi avut învăţători ca cei din Vânători-Neamţ aş fi ajuns un poet mare…”

Am zâmbit, bineînţeles, gândindu-ne, cât de mare?

Nu vom uita „Imnul limbii române” pe care l-a scris şi l-a cântat de multe ori cu lacrimi, dar cu bucurie chiar dacă era obosit şi bolnav.

L-am însoţit la Mănăstirea Neamţ, unde în catedrala „Înălţarea Domnului” i-a fost decernat Premiul Opera Omnia al serilor de poezie de la Vînători-Neamţ, ediţia a X-a. Apoi la Căminul cultural Mihail Sadoveanu a avut loc lansarea cărţii „Taina care mă apără” scoasă prin strădania poetului vânătorean Daniel Corbu. Alături de preoţi, monahi, elevii seminarului teologic, oficialităţi din comună şi din afară, am fost martorii unui moment unic din viaţa noastră.

Copiii din Ansamblul „Şezătoarea” i-au fost alături tot pelerinajul pe meleagurile vânătorene. În ultima seară, când Fuego a cântat cântece pe versurile poetului Grigore Vieru, au primit un frumos cadou, un manuscris cu un cântec compus în acele zile, special pentru ei şi au fost rugaţi să-l înveţe după ce vor primi şi muzica tot de la maestru.

Vom aştepta mereu această melodie pe care ne-ai promis-o!...De acolo din ceruri cântecul nostru va fi cel mai frumos.

Dumnezeu să vă odihnească în pace…

Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul; există clipe, oameni şi fapte care nu se uită chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Câteva versuri din imnul comunei Vânători-Neamţ compuse pe meleagurile noastre la Mănăstirea Neamţ:

Comuna mea de pe Ozana

Comuna mea de pe Ozana,

Tu- mi eşti chiar Patria prin mama

Şi-ntreaga-mi împlinire

Tu eşti de clopote o ţară

În care-n veci o să răsară

Nădejde şi iubire.

Refren:

Vînători Neamţ

Sfântă zidere

Veşnica mea mântuire!

Vînători Neamţ

Sfântă lucrare

Veşnica mea sărbătoare!