Ambrosie Elena
Educatoare, grad didactic I
Şcoala Gimnazială Asău
Structura Ciobănuş
Opera lui Grigore Vieru este foarte
vastă, cuprinzând volume de versuri, povestiri şi cântece. O parte din creaţia
sa şi anume cea dedicată copiilor de vârstă preşcolară, a adunat-o în volumul
intitulat ,,Albinuţa”,volum de o valoare deosebită, conţinând pe lângă poezii
şi cântece o mulţime de probleme în versuri, ghicitori, proverbe, litere şi
cifrele însoţite de către un catren, precum şi versuri ale poeţilor români şi
basarabeni adecvate vârstei celor mici. Ȋn cele ce urmează voi face referire la
poezia lui Grigore Vieru dedicat copiilor şi copilul Vieru din poezia dedicată
copiilor.
Titlul acestui material este oarecum
o parafrazare a unei afirmaţii a poetului Grigore Vieru: Trebuie să ai neapărat un copil in adâncul fiinţei tale, fără el n-ai
făcut nimic, sau aceeaşi afirmaţie in versuri: Iar lui/ viaţa i-a dat/ lucru care-i mai greu:/să rămână copil mereu.
Şi să dovedească această
afirmaţie, poetul aşterne pe hârtie o intreagă antologie de versuri adresate
copiilor, pe care le inmănunchează in volumul Albinuţa, volum de o deosebită sensibilitate, dar in acelaşi timp
şi cu un profund mesaj patriotic. Iată un exemplu: Frumoasă e ţara/ Când stai s-o priveşti,/ Cu munte, cu mare/ Cu văi
ca-n poveşti/ Dar şi mai frumoasă-i/ Când ştii să citeşti.
In cele câteva rânduri ce
prefaţează culegerea Albinuta, Irina
Petraşil numeşte poetullucrurilor simple
si pure, al inceputurilor şi permanenţelor locuieşte limba română cu uluitoare
nevinovăţie şi admirabilă răspundere.
Cât despre Albinuţa, pot spune că este o carte ce se adresează copiilor de
dincolo de Prut şi autorul s-a străduit, cu generozitate şi modestie, să adune laolaltă
tot ceea ce putea să servească
recuperării demnităţii naţionale prin intermediul scrisului latin şi al
literaturii române. Şi aş exemplifica aici poezia, Graiul meu:
I-auzi, tu, ce sunet./ Plin de sărbătoare:/
Parcă zboară – albine,/ Parcă trec- izvoară./Graiul meu, graiul meu:/Pasăre
măiastră!/Graiul meu, graiul meu:/ Nemurirea noastră, cu referire la
frumuseţea limbii, iar ţara pentru poiet este caldă ca si lacrima in poezia,, Există o ţara’’ :
Există o ţara/ Ca din poveşti,/
Alta mai frumoasă/ Numai intâlneşti./ Există o ţara,/ A mea mereu/ Care ii
place/ Şi lui Dumnezeu./ Ţara mea, ţara mea/ Caldă ca si lacrima .
Dăruit şi copiilor din România volumul are o
valuare de document sentimental. Poietul ştie să-şi aşeze versurile proprii in
bune vecinătaţi, cartea fiind un abecedar şi o antologie lirică ce are totodată
suficente calităţi pentru a deveni un original compozit şi ientuziast ghid de
lectură şi nu numai, multe versuri fiind puse pe muzică, pentru copiii mici.
Fiecare filă conţine un elogiu al limbii române. In acest sens aş exemplifica
poezia ,, Frumoasă-i limba noastră : ´´
Pe ramul verde tace/ O pasăre
măiastră,/ Cu drag şi cu mirare/ Ascultă limba noastră./ De-ar spuneşsi cuvinte/
Când cântă la fereastră/ Ea le-ar lua, ştiu bine,/ Din limba sfântă-a noastră.
Poezia lui Grigore Vieru este
exprimată printr-un limbaj mai simplu şi îşi asumă în chip deliberat un
mecanism naţional pe care, în condiţii normale, lirismul pur îl evită, după
afirmaţia lui Eugen Simion. Cu atât mai mult putem afirma despre poezia
adresată copiilor pe care am putea să o clasificăm astfel:
-
poezia despre anotimpuri şi fenomene ale
naturii:,, Cântecul soarelui, Lunile
anului, Plouă, plouă, Primii fulgi, Toamna, Zilele săptămânii.´´
-
poezia despre veţuitoare: ,,Albinuţa, Peştişorul,
Pisicul la şcoală, Poezia cocoşului´´
-
poezia despre plante:,,Grâul,
Ghiocelul´´
-
poezia despre familie, şcoală:,,Frumoasă-i
limba noastră, Numărătoarea, Mulţumim pentru pace, Pâinea, Mama, Noroc c-a
sosit bunica, Galeata bunicuţei´´
-
poezia despre muncă:,,La semănat,
Pomul´´
-
poezii despre igienă:,,Sunt curat ca
ghiocelul´´
Cu toate acestea, poezia ,,Mai
avem´´ este o îmbinare, o împletire de frumusaţe, bogăţie şi patriotism,
vitejie, eroism:
Mai avem şi un Ştefan, Nu doar
spice mari pe lan./Mai avem şi Brâncoveni,/ Nu doar vesele poieni./ Şi-un Mihai
– pe cel Viteaz/ Nu doar mere, nu doar praj./Mai avem pe Iancu noi,/ Nu
doar struguri dulci şi moi./ Mai avem şi Mărăşeşti,/ Nu doar jocuri şi
poveşti.´´
Irina Petraş, mai spunea că:,,Albinuţa este
o carte de învăţătură, întors în
anii-copii, poetul se copilăreşte cu graţie şi umor; dimensiunea ludică îi
este la îndemână, însă nu pierde nici o clipă din vedere menirea educativă de
veritabil manifest patriotic a cărţii sale.
Gesticulaţia lirică este
mereu blajină, înfiorat- melancolică şi legănată de ritmuri eterne- centripetă:
Departe nu alerg ca râul,/ Căci
cine uită se destramă.
Memoria, ne-uitarea sunt îndatoriri de la care fiu al neamului, Grigore
Vieru nu a abdicat vreodată.
Această apropiere a poetului de
micii săi cititori este una reuşită deoarece aici, în spaţiul imaculat al
poeziei pentru copii, poetul se regăseşte pe sine, ea constituie pentru acesta ploaia curată care îl spală de colbul zilei, îl înseninează şi îl întăreşte pentruplug, spre deosebire de poezia pentru maturi, care
reprezintă în cazul lui Vieru aratul pe
arşiţă într-un pământ uscat. Mai reuşeşte această apropiere şi pentru că,
aşa cum spune Mihai Cimpoi, poetul dispune de toate calităţile necesare în
acest sens: bunătate, tact, inteligenţă,
fantezie vie, dragoste faţă de toată fiinţa fragedă. Atât de multă bunătate
şi naivitate firească nu a mai nutrit-o nici un alt poet.
Poeziile pentru copii ale lui
Grigore Vieru au un vădit caracter educativ. Majoritatea lor dezvăluie
capacităţile de pedagog înnăscut ale artistului. Prin catrenele sale pe care
copiii le pot memora cu uşurinţă datorită ludicului şi muzicalităţii din ele, poetul
sădeşte în conştiinţa micilor cititori valori general-umane, respectul faţăde
părinţi, dragostea pentru patrie şi limba maternă. Important e că reuşeşte să
facă acest lucru fără a fi plictisitor, ba chiar jucăuş şi vesel, posedând o
artă deosebită a laconicului, a concisului încărcat de semnificaţii profunde,
îi spune micului cititor: Mama ne
mângâie,/ Soarele luceşte,/ Soarele e unul, / Mama una este, / şi aceste
patru versuri, care constituie o metaforă revelatorie ce plasează mama, ca
simbol al genezei, în centrul existenţei umane, aşa cum soarele este centrul
universului şi dătător de viaţă, vor înrădăcina în conştiinţa micuţilor această
imagine a mamei-soare, imagine ce se va păstra, peste ani, în dimensiunile
subconştientului personalităţii care îşi va aduce aminte, probabil, numai
poezioara, fără a mai şti cine este părintele ei, aşa cum se întâmplă nu de
puţine ori.
Bibliografie:
1.
Revista Ȋnvăţământ Preşcolar, Bucureşti -
1995 – LUMEA COPIILOR – Antologie de poezii pentru copii;
2.
Editura Didactica şi Pedagogică, R.A.
Bucureşti – 1994 – ALBINUŢA
3.
Eugen Simion, ,,Grigore Vieru, un poet
cu lira-n lacrimi” ,în Caiete critice,Nr.1-3,1974
4.
Cimpoi Mihai ,,Metafore asemeni pâinii”,
prefaţă la Vieru Grigore - POEZII – Editura Literatura artistică,
Chişinău, 1983.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu